Companiile rusești Lukoil și Rosneft ar trebui să își vândă activele pe care le au în diverse țări. Este condiția impusă la sfârșitul lunii octombrie a.c. de SUA, intenția sancțiunii fiind ca firmele din domeniul energetic, cele mai mari din Rusia, să nu mai poată finanța efortul de război.
Timpul este scurt. Într-o săptămână ar trebui găsite soluțiile, dacă termenul sancțiunii nu va fi prelungit. Unii experți interpretează ofertele de vânzare ca niște chilipiruri, dar în cazul Lukoil, companie care este prezentă și în România și deci mai interesantă și pentru piața locală, situația este complicată.
Cu această ocazie, putem vedea cât de extinsă este activitatea Lukoil în lume. Compania fondată în anul 1991, al doilea producător rusesc de petrol după Rosneft, este o companie integrată, care include întregul lanț de valoare, de la explorare și exploatare, până la rafinare și distribuție.
În Africa, Lukoil este foarte prezentă în domeniul petrolului și gazelor naturale. În Camerun, compania rusească deține o treime dintr-un important perimetru de gaze din zona offshore. În Egipt, Lukoil operează două câmpuri de gaze. De asemenea, compania rusească are exploatații energetice în Nigeria și Ghana, iar din Congo obține gaz natural lichefiat. Se poate spune că Lukoil a fost bine primită în statele africane bogate în resurse energetice.
De fapt, este o strategie a companiei rusești care după anul 2022 și-a extins operațiunile în Africa tocmai pentru a încerca să își diversifice zonele geografice în care este prezentă și sursele de obținere a veniturilor. Calculul a fost ca afacerile în scădere din Europa să fie compensate prin creșterea pe alte piețe.
Retragerea Lukoil din Africa, dacă se va întâmpla, creează o oportunitate pentru companiile europene, în special de gaze naturale. Începând cu anul viitor, statelor europene li se interzice să încheie noi contracte de aprovizionare cu gaze din Rusia, iar contractele de lungă durată se mai pot derula până la 1 ianuarie 2028.
Pentru europeni, retragerea Lukoil din Africa are o miză dublă: pe de o parte, se poate asigura o zonă de asigurare alternativă, importantă în contextul în care Uniunea Europeană vrea să reducă la minimum aprovizionarea cu materii prime energetice din Rusia. Pe de altă parte, companiile europene vor avea oportunitatea să achiziționeze participații la proiectele energetice din Africa și să exploateze unele resurse alături de parteneri locali. Că firmele europene vor folosi sau nu această șansă rămâne de văzut. Deocamdată, de activele deținute de Lukoil în Africa sunt interesați mulți investitori.
Să ajungem în România. Lukoil are o rafinărie cu o cotă de piață de 20%, un număr de 320 de benzinării, care dețin o cotă de piață de 10% și o participație de 87% din perimetrul offshore Trident, restul aparținând Romgaz.
Într-o analiză publicată în revista NewMoney, avocata Oana Ijdelea, specializată în domeniul energetic, arată că Lukoil România este doar o verigă într-un lanț complex, cu structuri de proprietate încrucișate, vehiculate prin firme din Elveția, Cipru și Olanda. Concluzia: este greu de spus ce ar cumpăra un eventual investitor, cu atât mai mult statul român existând riscul ca operațiunile comerciale să continue nestingherite, dar sub altă formă.
Fără îndoială, miza cea mai mare a activelor Lukoil în România este participația la perimetrul Trident, un zăcământ estimat la 30 miliarde de metri cubi de gaze. Marea întrebare este la ce preț s-ar putea răscumpăra investiția de până acum a Lukoil știind că plata efectuată de Romgaz către Exxon a stârnit multe controverse.
Statul român ar putea să se implice în cazul Lukoil printr-o preluare a companiei, fie prin administrare temporară, fie printr-o „naționalizare tehnică”, după cum explică Oana Ijdelea. În concluzie, sunt multe variante de luat în calcul și multe neclarități.