Alexandrina Halic și importanța curiozității copiilor, răsfățată prin teatru
Publicat în:
'Alice în Țara Minunilor', 'Mary Poppins', 'Micuța Doritt', 'David Copperfield', 'Pinocchio', 'Peter Pan', 'Neghiniță', 'Buratino' și așa mai departe, spectacole sau piese de teatrul radiofonic în care Alexandrina Halic și-a pus în lucru talentul actoricesc. Cu atenție, disponibilitate și multă dragoste, Alexandrina Halic a dat viață poveștilor, înlesnind accesul copiilor la dimensiunea mirifică a imaginației debordante, și continuă să facă asta pe aceeași scenă, la Teatrul 'Ion Creangă'.
"Am început să învăț meserie experimentând roluri care mi se potriveau. Încet, încet, am înțeles că jucând un copil nu este nevoie să te "copilărești", este destul să-ți amintești de copilul care ai fost și să-l lași să trăiască pe scenă. Am înțeles că sinceritatea și naturalețea sunt absolut obligatorii. Am înțeles cum să compun un travesti în așa fel încât băiatul pe care-l joc să fie credibil. Ca să nu port perucă, m-am tuns scurt. Am învățat să mă mișc pe scenă, să-mi depășesc stângăciile, ba mai mult, să le folosesc conștient acolo unde se potriveau vârstei personajului pe care îl jucam." spune actrița Alexandrina Halic în paginile volumului „Alexandrina Halic – Actrița poveste”, un album ce ia forma unui amplu interviu acordat de artistă scriitorului și publicistului Ion Moldovan.
Alexandrina Halic a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale din Bucureșți, Facultatea de Teatru, secția Actorie, în anul 1963. Este pe scenă chiar înainte de apariția Teatrului pentru Copii "Ion Creangă", înființat în 1964. De altfel, în perioada 1963-1964, a jucat la Teatrului Mihai Eminescu roluri precum Oană din 'Apus de soare', după Barbu Ștefănescu Delavrancea, în regia lui Ion Șahighian și Gena din 'Titanic Vals', de Tudor Mușatescu, în regia lui Val Mugur. Tot în anii '60 a început și colaborarea cu radioul public, participând la mai multe emisiuni pentru copii, "Profesorul Știe Tot", "Bună dimineața, copii!" sau "Povești pentru copii".
"Mi-am dat seama că tot ce am acumulat în copilărie, ca poveste, ca literatură, ca nevoie de a comunica copiilor, totul m-a ajutat. Teatrul pentru copii este o mare binefacere, în afara de faptul că e necesar, are și o mare responsabilitate, trebuie să țină pasul cu nevoile copiilor și să fie moral. Copilul are nevoie de poveste, și omul mare are nevoie de poveste, dar copilul mai mult de atât, are nevoie de poveste nu numai lecturând-o, ci având-o în față, transmisă de niște oameni care se străduiesc să-i scormonească emoția, să-l atragă ca un fel de partener în joaca ce se întâmplă pe scenă. Am avut colegi generații de-a rândul în cei 60 de ani de când sunt în teatrul pentru copii, am avut diverși actori colegi, dar mă uit acum la generația tânără cu care trăiesc și mă închin în fața ei, o generație care are aceeași pasiune pentru teatrul pentru copii cum am avut-o și noi la vremea noastră. Îmi pare bine să văd că ea nu s-a diminuat, ba chiar sunt mai pregătiți din toate punctele de vedere. Pe lângă talent, în teatrul pentru copii trebuie să fii pregătit din toate punctele de vedere. Trebuie să știi să cânți, să te miști, să transmiți, să simți copilul aproape, să-i accepți curiozitățile, să nu-i ignori reacțiile. Într-un teatru pentru adulți, reacțiile din sală sunt deranjante, sunt frustrante, ori în teatrul pentru copii ele există și nu poți să le dai deoparte. Nu ai voie să le ignori! Te poate întreba ceva din sală și trebuie să-i răspunzi. Teatrul pentru copii este obligat să dezvolte imaginația copilului, adultul o are la îndemână pentru că a acumulat în timp, copilul nu are decât curiozitatea, ori tu trebuie să umpli curiozitatea cu lucruri bune, cu imagini frumoase, ajuta-l să-și dezvolte imaginația! Într-un teatru pentru copii e nevoie de verb, de acțiune, e nevoie să-ți gestionezi bine timpul, copilul nu mai are răbdare să stea ca pe vremea începutului meu în teatru două ore, la un spectacol. Într-o oră, o ora și zece minute, îi poți spune tot, și atâta poți să-l prinzi, pentru că el, după aceea, are alte nevoi.", spune Alexandrina Halic, în cadrul emisiunii RFI360.
În anii 2000, a avut roluri în piese radiofonice precum 'Cheița de aur sau aventurile lui Burattino', după Aleksei Tolstoi, 'Fluierașul fermecat' de Victor Eftimiu (regia Vasile Manta, 2005), 'Cuore - inimă de copil sau De la Apenini la Anzi', după Edmondo de Amicis (regia Boris Petroff, 2005), 'Stăpânul pământului, al apelor și al văzduhului' de Victor Eftimiu(adaptarea și regia Boris Petroff, 2001). În anul 2000, Alexandrina Halic a primit Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler.