Roda del Mundo este un cerc în jurul cărora se strâng muzicienii, fix în mijlocul lumii. Este o întâlnire unică pentru artiști din culturi și repere geografice diferite, cântând și improvizând într-un singur ritm. Este o petrecere ce nu ține cont de timp, gen și altfel de categorii și etichete, totul pentru un moment viu, irepetabil. Pentru a explica ce înseamnă Roda del Mundo, vorbește Yomira John (Panama), Cyril Atef (Franța/Iran), iar din partea Șaraimanic, Larisa Perde.
Yomira s-a născut în Panama, are o descendență haitiană, este ambasadoarea a muzicii din Caraibe, specializată în calypso, tamboreras și salsa. Fiind parte din corul Musica Viva, s-a făcut remarcată în toată lumea pentru calitățile sale vocale, un adevărat ambasador al muzicii panameze. A câștigat un premiu Grammy cântând alături de Petrona Martinez.
"Prima oara când am cântat, nu îmi mai aduc aminte, dar îmi aduc aminte că primul strigat, după ce mama mi-a dat naștere, a fost puternic și mama a spus că toate infirmierele care lucrau în ziua aia au spus că voi ajunge cântăreață. A fost un moment important, pentru că în final, asta am devenit, o cântăreață. Dar astăzi nu sunt numai o cântăreață, sunt o femeie care se exprima într-o multitudine de forme artistice, și chiar dacă nu cânt, rămân în aceasta mișcare artistica, organizând, orchestrând." spune Yomira John.
Cyril Atef este unul dintre artiștii care acceptă oricând fuziuni muzicale, așa se face că îl vedem în România trăind muzica alături de lăutarii noștri, venind după colaborări internaționale cu Bumcello, M, Alain Bashung sau Salif Keita, ca să dau numai câteva exemple.
"Deci nu avem nevoie de o piesă muzicală așa cum o știe toată lumea, pentru că muzica poate fi de fapt invizibilă, internațională, un limbaj universal și te poți doar conecta bătând din palme și cântând o melodie." spune Cyril Atef.
Roda del Mundo I • Gipsy • France / Iran & Brazil
Cyril și-a adus contribuția importantă la albumele Bumcello, la realizarea albumului 'Lunatico' alături de Gotan Project, în turneu cu artistul francez M, sau combinând trance-ul african cu influențe electro-groove în CongopunQ. Dar astăzi Cyril înseamnă Papatef.
"Papatef a pornit acum 6 ani. Mie îmi place să fac oamenii să danseze și să fie totul intens. La fel ca la Roda, doar că durez mai mult de atât. De 6 ani cânt într-un club din Paris și pornesc la 10 seara, termin pe la 2 dimineața. Sunt disc-jockey dar nu în stilul celor care doar învârt de butoane, eu sunt un DJ de modă veche, folosesc CD-uri. Încă mai printez cd-uri pentru a avea cu mine cele mai bune piese de dans, pentru că îmi place să dansez, și după ce pun muzica, cânt peste piese la baterie și samplez din percuția mea, samplez secvențe din piesa și toată aceasta transformare înnebunește lumea. Îmi place că audiența nu e formată din snobi parizieni, sunt oameni de toate vârstele ba sunt și mulți tineri care vin la aceste petreceri, iar eu am 56 de ani, și ceea ce văd îmi dă speranță. Îmi da speranță pentru că muzica mea este plăcuta de tineri. " spune Cyril Atef.
Despre cum a început povestea sa în seria de petreceri Roda del Mundo de la București, Cyril Atef spune:
"Am cunoscut-o pe Larisa Perde printr-un prieten comun, Guts, și ușor a început să-mi vorbească despre acest concept. Știam că impresariază lăutari, pe Caliu, Taraf de Haidouks, oameni pe care îi iubesc și îi urmăresc de mulți ani, și mi-a vorbit despre Roda și am spus, hai! Să o facem! Și prima dată am cântat aici anul trecut în noiembrie, și a fost o energie sălbatică."
Roda del Mundo II: Gipsy Cuba
Pe lângă a fi promotor al muzicii lăutarilor României, Larisa Perde prin Șaraimanic a promovat femeia în randul lăutarilor, gândind proiectul numit 'Lautaresele', proiect care merge în aprilie 2025 în Franța, cap de afiș la festivalul Welcome în Tziganie.
"Proiectul Lautaresele, am pielea de găină când zic asta, a pornit așa, parcă din neant. Țin minte că am avut o discuție cu Rona Hartner care visa să aibă un taraf de lăutari femei și m-am uitat la ea și mi-am spus 'mamă ce nebună e! cum să facă un taraf numai din femei, când eu abia găsesc o voce și toată lumea îmi spune că nu mai sunt femei care cântă.' Și când am pornit proiectul, treptat au început să vina femeile. Ele nu au venit până atunci pentru că nu au fost chemate. Și am găsit și femeie care cântă la țambal și la vioară, și la acordeon, și sunt convinsă că o să găsesc și la bas. Acest proiect a fost o super-surpriza pentru că de la primul concert a fost sold-out, cu femei pe afiș care nu erau cunoscute, și îmi dau seama că tot ceea ce fac eu, că mă tot întreb, cum de am ajuns să fac asta? Sunt niste chemări ale unor oameni, zeci, sute, mii poate, care au o nevoie interioara, o chemare, un strigat, și atunci ajung la mine și eu trebuie să le pun împreună. Pentru mine a fost o surpriză chemarea noastră la Festivalul 'Welcome în Tziganie' din Toulouse, care e un festival de renume pentru cultura gipsy. Cred că muzica nu e neapărat pe genuri, cred că până la esență, e umanitate. Vorbim despre mișcări ca să vindecăm ceva, și pentru mine Lautaresele este un proces de vindecare ale unor femei care nu avut contextul în care vocile să le fie auzite." spune Larisa Perde.