Acum mulți, mulți ani, n-are rost să-i numărăm, chiar dacă sunt 30, prima mea întâlnire cu Radioul a fost la Delta RFI. Am câștigat un concurs la emisiunea satirică ”Săptămâna nebunilor”, trebuia să trimit un text cu temă dată, ceva suficient de aberant încât să mă provoace. Premiul a fost compus din cărți, dar câștigul a fost mult mai mare: am descoperit o pasiune.
Ei bine, eram student la jurnalism, în anul întâi, dar încă lucram la stat, la telefoane. Cu un tupeu pe care nu mi-l recunosc nici acum, am întrebat-o pe secretara de la radio dacă au vreun post liber. Absolut la plezneală, pentru că nu știam nimic despre munca într-un post de radio. Și fata mi-a spus că tocmai a plecat un reporter, să bat la ușă la știri. Am bătut, am intrat și n-am mai ieșit.
A fost interesant că cei de la Delta RFI m-au angajat de probă reporter, dar habar n-aveam să redactez o știre. Tehnica de radio e diferită de cea din presa scrisă, așa că mi-a trebuit ceva timp să învăț din mers. În paralel m-au cooptat și realizatorii de la emisiunea satirică, așa că eram într-o dilemă: cum să nu-mi pierd credibilitatea la știri, dacă fac umor la ”Săptămâna nebunilor”. Simplu: într-o parte eram Mihai Găinușă, în cealaltă eram Mihai Alexandru. Doar prenumele mele.
De la prenume la renume au fost mulți ani de muncă și distracție, iar Radio Delta RFI a fost și pentru mine, ca și pentru mulți alți colegi din media, adevărata Școală de Radio.
Pentru că ața mă trăgea spre satiră, tot la Delta am ajuns să realizez o emisiune despre studenți, ” Colivia cu studenți”, apoi am schimbat macazul spre matinal, împreună cu fostul meu coleg Mihai Dinu. Se numea ”Cu noaptea-n cap” și aici a apărut și ”Tocănița de gazete”, o revistă a presei mai specială. Adică una în care știrile erau răstălmăcite și colorate cu interpretări de personaje. Un fel de mini-scheciuri, derivate din emisiunea de satiră.
Anii au trecut, am schimbat iar macazul, de data asta spre televiziune, spre ”Chestiunea Zilei”, de la ProTv, apoi am lucrat în paralel și în radio și în Tv. Dar pe oriunde am fost, ” Tocănița de gazete” m-a însoțit. Anii au trecut, am întâlnit-o în lumea undelor pe Oana Paraschiv, și ea știristă de meserie, și am ajuns să servim zi de zi ”Tocăniță”. Chiar dacă gazetele au schimbat și ele macazul, din tipar în online.
Dar niciodată n-am uitat de unde am început. De la Delta RFI. Practic aici am învățat din nou să vorbesc. Mulțumesc foștilor și actualilor colegi de la RFI, dar și prietenilor de la AQUA Carpatica, pentru oportunitatea de a vorbi, din nou, pe undele radioului.
”Tocănița de gazete” se întoarce acolo unde s-a născut. Dar subiectele sunt actuale și, împreună cu colega Oana Paraschiv, o să vi le prezentăm, în maniera noastră cunoscută: serioasă, documentată, imparțială. A, și mai e era ceva! Satirică.