De ce nu scade dobânda? Prea multă incertitudine în economie
Publicat în:
Ieri, BNR a menținut dobânda-cheie la 7%. Reducerea despre care vorbea guvernatorul BNR în urmă cu patru luni s-a amânat, iar motivul principal este că există încă multe necunoscute care pot duce la creșterea inflației.
Ieri, Banca Națională a României, prin Consiliul de Administrație, a păstrat dobânda-cheie la nivelul de 7%. În luna februarie a.c., guvernatorul BNR făcea o declarație surprinzătoare pentru stilul obișnuit, extrem de reținut, al lui Mugur Isărescu. Astfel, guvernatorul băncii centrale vorbea despre o scădere a dobânzii de politică monetară, dar punea și o condiție și anume ca rata inflației să se reducă în lunile martie și aprilie a.c.
Declarația era spectaculoasă pentru că anticipa scăderea dobânzilor. Ce s-a întâmplat cu inflația? După saltul neașteptat din ianuarie – 7,4%, a urmat o ușoară scădere în luna februarie – 7,2% și o reducere în martie la 6,6%.
Tendința, vizibilă de altfel, este de scădere a inflației, dar probabil că oficialii BNR au considerat că reducerea a fost insuficientă și astfel dobânda-cheie nu a mai fost scăzută. Noi nu știm în acest moment nivelul inflației din luna aprilie a.c., dar, probabil că reprezentanții BNR au avut o estimare pentru luna trecută. Ceva a lipsit, însă. Scăderea inflației nu a fost convingătoare pentru membrii Consiliului de Administrație al BNR, chiar dacă în luna martie inflația a fost mai mică decât nivelul dobânzii de politică monetară – 6.6% față de 7%.
Evident, nu doar inflația din România intră în cântărirea deciziei privind stabilirea dobânzii. Banca Națională ia în calcul și deciziile Băncii Centrale Europene și a Rezervei Federale americane, precum și a băncilor centrale din regiune. Deocamdată, Fed a amânat decizia de reducere a dobânzii-cheie și sunt experți care se îndoiesc că anul acesta va mai fi o scădere de dobândă.
În schimb, Banca Centrală Europeană pare mai decisă decât Fed să opereze o reducere a dobânzii, dar, totuși, nimic nu este sigur atât timp cât șefa BCE a declarat că așteaptă momentul în care inflația va ajunge la 2%.
Există o incertitudine majoră care vine din economia globală și anume prețul țițeiului, respectiv impactul războiului din Ucraina și a conflictului din Orientul Mijlociu asupra prețurilor materiilor prime energetice.
De asemenea, presiuni asupra inflației sunt și în România. Banca Națională le numește în comunicatul privind decizia Consiliului de administrație: conduita politicii fiscale și de venituri având în vedere, pe de o parte, execuția bugetară pe primele trei luni ale anului, dinamica salariilor din sectorul public și impactul integral al noii legi a pensiilor și, pe de altă parte, măsurile fiscal-bugetare ce ar putea fi adoptate în vederea consolidării bugetare, inclusiv în contextul procedurii de deficit excesiv.
Este clar ce vrea să transmită banca centrală. Cu un deficit bugetar de peste 2% din PIB în primele trei luni ale anului, cu o creștere a cheltuielilor cu salariile bugetare cu 20% și cu un nou val de creștere a cheltuielilor bugetare cu pensiile prevăzut pentru toamna acestui an este normal ca BNR să aibă mari semne de întrebare față de evoluția inflației până la sfârșitul anului. În aceste condiții, decizia băncii centrale de a păstra dobânda la nivelul de 7% este de înțeles. De altfel, în comunicatul de presă de ieri, BNR scrie „negru pe alb” că se așteaptă ca rata anuală a inflației să se situeze la sfârșitul anului peste valoarea previzionată anterior. Este un mod de a declara că BNR a modificat în sus prognoza privind rata inflației la sfârșitul acerstui an.
Din economia reală vin și vești bune și vești rele. O veste bună este că avansul economiei a fost susținut de investiții. Vestea rea este că exportul net a dus la contracția PIB, în condițiile în care importurile au crescut mai mult decât exporturile și implicit au dus la creșterea deficitului comercial.
În concluzie, evoluțiile din economie ne fac să credem că, precaut cum îl știm, guvernatorul BNR va da tonul în Consiliul de administrație, iar poziția sa va fi ca de obicei circumspectă, adică nu se va grăbi să scadă rata dobânzii de politică monetară.