Marcel Ciolacu revizuiește anul 2024. Pe ici, pe colo, în punctele esențiale
Publicat în:
În mod normal, fostul premier Marcel Ciolacu ar trebui ignorat. Poziția politică în care se află acum fostul premier este periferică și, practic, Marcel Ciolacu nu mai reprezintă pe nimeni și nimic. Și totuși, ceea ce spune fostul premier trebuie comentat pentru că alimentează un val de păreri care poate să se înalțe în anumite zone ale societății românești.

Astfel, se aude tot mai des că în realitate eforturile de ajustare bugetară nu sunt decât un moft menit să creeze niște falși eroi care să își pună la butonieră salvarea finanțelor publice. Este vehiculată cu nonșalanță ideea că de fapt România este într-o normalitate bugetară, iar criza este amplficată intenționat. Cam aceste lucruri le spune Marcel Ciolacu într-un dialog cu un jurnalist transmis pe un canal online. De exemplu, fostul premier susține „actuala criză economică și politică a fost creată artificial pentru a genera un fals salvator.”
Și pentru că fostul premier ține să facă apel la cifre să vedem care sunt datele anului 2024, un an în care Marcel Ciolacu s-a aflat în fruntea guvernului. Anul trecut, România a avut un deficit bugetar de 9,3% din PIB, de departe cel mai mare din Uniunea Europeană și de trei ori mai mult decât media europeană de 3,2% din PIB. Mai mult, anul trecut, deficitul bugetar a crescut de la 6,6% din PIB, în anul 2023, cu aproape trei puncte procentuale. Să fie foarte clar: pentru o economie normală și pentru niște politicieni responsabili creșterea de la 6,6% la 9,3% este de neconceput. Mai grav, 9,3% din PIB încalcă grosolan ținta asumată de România prin planul bugetar-structural național pe termen mediu transmis la Bruxelles chiar în octombrie 2024 de guvernul Ciolacu care era de 7,9% din PIB.
În același timp, devierea de la ținta asumată anul trecut a creat o mare problemă pentru anul 2025, pentru că este imposibil de crezut că România putea să ducă anul acesta deficitul la 7% din PIB de la 8,65%, anul trecut. Aceasta este moștenirea fostului premier care vorbește astăzi despre o „criză artificială”.
Marcel Ciolacu își găsește o scuză cu un alt deficit de 9%, corect 9,6% din PIB, dar omite să spună că a fost atins în anul 2020, anul pandemiei, atunci când în toate statele europene au sărit „acele potențiometrelor” deficitului. De atunci, cele mai multe state membre s-au întors la un deficit mai mic de 3% din PIB sau foarte aproape de acest nivel. Cele mai sugestive exemple sunt Grecia care, în perioada 2021-2024, a dus deficitul de la 7,1% la un excedent de 1,3%, Spania a coborât de la 6,7% la 3,2%, iar Italia a scăzut de la 8,9% la 3,4%. În aceeași perioadă, România a crescut de la 7,1% la 9,3%.
Mai sunt și alte exemple. Deciziile populiste din anul 2024 au făcut ca bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale să aibă cheltuieli rigide mari. Astfel, cheltuielile cu salariile și pensiile reprezintă 80% din veniturile fiscale plus contribuțiile de asigurări. Dacă se adaugă și cheltuielile cu dobânzile se ajunge la un nivel de 90%, ceea ce ne arată că există o marjă foarte redusă de spațiu fiscal.
De asemenea, România are un nivel redus al veniturilor bugetare în PIB, 34%, cel mai mic procentaj din Uniunea Europeană, cu excepția Irlandei, față de o medie a Uniunii Europene de 46%.
Să mai prezentăm câteva cifre. Datoria publică a crescut între anii 2021-2024 de la 48% din PIB la aproximativ 55% din PIB, iar în termeni nominali a fost o creștere cu 387 miliarde de lei la care premierul Ciolacu a avut o contribuție semnificativă.
Deficitul comercial a fost în anul 2024 de aproximativ 33 miliarde de euro, cu 4,4 miliarde mai mult decât anul precedent. La fel, deficitul de cont curent a ajuns anul trecut la 29 miliarde de euro, cu opt miliarde mai mult decât în anul 2023. Se mai pot da exemple de cifre, pentru că îi plac fostului premier. Dar, la ce ar folosi, pentru că Marcel Ciolacu are propria versiune asupra evoluției economiei? O versiune prin care fostul premier nu doar că vrea să își găsească scuze, dar își propune să și inducă în eroare opinia publică.