Sunt în acest moment controverse aprinse pe tema majorării salariului minim. S-au pronunțat atât reprezentanți ai mediului de afaceri, cât și lideri sindicali sau politicieni. De exemplu, organizația patronală a IMM-urilor a transmis clar că este împotriva creșterii salariului minim în anul 2026. Invers, sindicatele fac presiuni pentru creșterea salariului minim. Și politicienii au opinii diferite.
Din păcate, argumentele pentru creșterea salariului minim au fost trunchiate sau chiar false. Ele au făcut referire la directiva salariilor minime adecvate în Uniunea Europeană, ceea ce în sine este corect, doar că interpretarea a fost eronată în mod intenționat. S-a mers până acolo încât un politician a afirmat că României i se va aplica o procedură de infringement de către Comisia Europeană, în cazul în care nu va crește salariul minim. Ceea ce este de-a dreptul o știre falsă.
De fapt, adepții creșterii cuantumului au adus ca argument raportarea salariului minim brut la 60% din salariul median brut sau la 50% din salariul mediu brut. S-a făcut rapid un calcul care a arătat că salariul minim este de 4.050 de lei, iar câștigul salarial mediu brut era în luna august a.c. de aproximativ 9.000 de lei. Concluzia a fost că este nevoie în continuare de o creștere a salariului minim.
Este greșit din cel puțin trei puncte de vedere. Primul este că directiva europeană nu impune valori de referință precum salariul mediu sau cel median la care să se raporteze salariul minim. Termenul scris negru pe alb în directivă este că „se pot folosi” astfel de valori de referință, dar în niciun caz nu este o obligație a statului membru.
În al doilea rând, directiva europeană, mult-invocată în România, introduce de fapt criterii naționale care trebuie să includă „cel puțin următoarele elemente: puterea de cumpărare a salariului minim luând în considerare costul vieții, nivelul general al salariilor și distribuția acestora, rata de creștere a salariilor și nivelul și evoluția productivității muncii pe termen lung”. Așadar, nu este nicidecum vorba despre o simplă aritmetică între salariul minim și cel mediu, ci de un set complex de indicatori pe care să se bazeze decizia de a crește sau nu, într-o anumită perioadă, salariul minim.
În fine, în al treilea rând, spiritul și litera directivei europene nu sunt pentru aplicarea unei formule mecanice, ci pentru a crea un cadru de negociere între sindicate și patronate pentru stabilirea salariului minim. De asemenea, directiva vrea să aducă predictibilitate în domeniu oferind posibilitatea înființării unui organism consultativ care să livreze analize și date instituțiilor care iau deciziile. Statul, în acest mecanism, nu are decât rolul de a facilita funcționarea sistemului și nu este în niciun caz un unic decident.
Este de remarcat că dacă adepții creșterii salariului minim vorbesc în toate ocaziile despre indicatorii de referință care îi avantajează, ei uită complet o cerere imperativă a directivei europene și anume că România, la fel ca toate statele membre, ar fi trebuit să prezinte până la 1 octombrie a.c. un raport referitor la perioada 2021-2023. A auzit cineva de această analiză? Bineînțeles că nu.
În schimb, există o caracterizare obiectivă, dar succintă în raportul de țară publicat de Comisia Europeană în vara acestui an. Se spune clar că anul trecut salariile au crescut mai rapid decât inflația și productivitatea muncii. Astfel, salariile nominale au crescut cu 15% față de o rată a inflației de 5,6%. Salariile din sectorul public au crescut anul trecut cu 18,5%, iar anvelopa salarială bugetară a crescut cu 24%. Salariul minim, despre care se discută atât de mult astăzi, a crescut cumulat în anii 2023-2024 cu aproape o treime, respectiv de la 3.000 de lei, la începutul anului 2023 la 4.050 lei, la începutul acestui an. Sunt cifre care explică refuzul antreprenorilor români în fața propunerii de creștere a salariului minim în anul 2026.