Afacerea Nordis: „promite ceva prea frumos pentru a fi adevărat și se vor găsi fraieri care să îți dea banii lor”
Publicat în:
Afacerea Nordis ne-a amintit principiul simplu al unei înșelătorii, dar ne-a arătat și modul bizar în care funcționează piața imobiliară: companiile construiesc pe banii clienților. În aceste condiții, “țeapa plutește în aer”.
Dosarul Nordis este abia la început. Este în faza „artificiilor”, a exploziei publice pe care orice insolvență de o anumită anvergură o produce. Deocamdată, nu avem prea multe date despre cazul Nordis. Informațiile seci ne arată un șir de fapte: o companie din grupul Nordis a intrat în insolvență; insolvența a fost declarată ca urmare a 750 de litigii pe care le au unii dintre creditori cu firma Nordis; Tribunalul București a decis în data de 7 octombrie a.c. deschiderea procedurii de insolvență a companiei Nordis Management; din cazul Nordis nu putea lipsi nici influența politică, în sensul că a apărut și o deputată PSD care era președinta Comisiei Juridice din Camera Deputaților și soția acționarului principal al companiei; în acest moment, nu știm câți creditori sunt afectați de afacerea Nordis, pentru că perioada depunerii declarațiilor de creanță se va închide, în primă fază, în data de 21 noiembrie a.c.; abia după 21 noiembrie a.c. vom avea o imagine mai clară asupra numărului de clienți care au plătit un avans pentru unul sau mai multe apartamente și mai ales vom avea o primă cifră a sumelor încasate de compania Nordis fără a-și onora obligațiile; deocamdată, în mass-media apar o serie de personaje care recunosc cu “jumătate de gură” că au fost atrase de ofertele Nordis și au plătit sume în avans pentru a cumpăra un apartament sau mai multe.
Este șocant, pentru că de la unele personaje care au investit în afacerea Nordis chiar am fi avut pretenții în materie de educație economică. Sunt oameni de afaceri, foști parlamentari sau vedete media care nu au simțit potențialul de fraudă al companiei și au plătit între zeci de mii și sute de mii de euro pentru achiziții de apartamente Nordis.
Este clar că tabelul creditorilor va completa lista celor despre care știm că au fost „țepuiți” în afacerea Nordis, este interesant de văzut dacă va apărea și o bancă, dar cert este că o bună parte din creditori vor dori să păstreze discreția asupra lor, nu din alt motiv, dar, prezența pe lista celor păcăliți în afacerea Nordis nu este deloc cea mai onorantă postură.
Mai este un motiv pentru care afacerea Nordis este interesantă și anume acela că, în continuare, piața imobiliară atrage bani „negri” sau din „zone gri”. Fără a face cuiva vreun proces de intenție, ar fi de interesant dacă fiscul ar încerca să investigheze unele sume și persoane implicate în afacerea Nordis.
Acestea sunt elementele obiective pe care le avem acum despre un nou caz major de insolvență. Ce se va întâmpla în continuare, după ce va fi alcătuită lista creditorilor, este greu de spus. Este imposibil de anticipat acum dacă firma se mai poate salva și poate continua construcțiile de apartamente sau dacă toți creditorii își vor mai putea recupera banii sau măcar o parte din sume.
Ceea ce putem vedea acum cu claritate este mecanismul pus la punct pentru a atrage clienți și bani de la aceștia. De fapt, țeapa Nordis a aplicat un principiu vechi de când lumea de business: promite ceva prea frumos pentru a fi adevărat și se vor găsi câteva sute de fraieri care să te creadă și, mai mult, îți vor da și bani.
De altfel, piața imobiliară românească avea un mod foarte bizar de funcționare. Apartamentele se vindeau încă după planșetă, adică, clienții plăteau sume considerabile pentru a cumpăra un proiect, nu o casă. Bineînțeles că dezvoltatorii erau avantajați, pentru că firmele construiau pe banii viitorilor proprietari. Un model de business de acest fel este perfect pentru companiile care construiesc și este o afacere aproape unică în care se folosesc banii clienților. Și totuși, „o țeapă mare plutea în aer” și a venit.
Este clar că intervenția legislativă, prin care se limitează plata unui avans de numai 10% din prețul imobilului va irita dezvoltatorii imobiliari. Dar, atunci când „se sare calul” este de înțeles intervenția statului prin legislație.