Bucurie în farfurie sau despre importanța hranei în procesul de vindecare a copilului
Publicat în:
În spital, pe lângă durerea fizică a copilului pacient și durerea sufletească a părintelui aparținător, mai există ”dureri” despre care se vorbește mult, dar în fața cărora ne simțim deseori neputincioși! Vorbim despre condițiile de spitalizare, comunicarea uneori limitată medic- pacient, mâncarea din spital! Așa a apărut proiectul „Gustos și sănătos în farfuria din spital”, inițiativă a Asociației " Din grijă pentru copii", susținută de Asociația "Lumea Emei".
One of your browser extensions seems to be blocking the video player from loading. To watch this content, you may need to disable it on this site.
Proiectul „Gustos și sănătos în farfuria din spital” a început, în urmă cu un an, la Spitalul Clinic de Copii „Dr. Victor Gomoiu” din București. Experți în nutriție, bucătari, medici pediatri și gastroenterologi au căutat cele mai bune soluții pentru meniul copiilor internați. Ulterior, proiectul s-a extins și la Spitalul de Pediatrie din Pitești. A fost posibil pentru că două femei ambițioase - Victoria Olteanu și Laura Eremia - și-au unit forțele pentru a îmbunătăți meniurile din spitalele de pediatrie. Au adăugat nu doar culoare și gust, dar și siguranță alimentară pentru micii pacienți cu alergii. Și asta pentru că o alimentație corespunzătoare accelerează vindecarea. Cum a început totul, ne-au povestit, în direct, în emisiunea Sănătatea FM.
"Vorbim de terapie nutrițională și despre ceea ce înseamnă hrana în procesul de vindecare a copilului. Am avut o perioadă de audit, de nevoi, cam un an de zile a durat să schițăm structura proiectului, în cadrul unor discuții ample cu echipe de medici, cu specialiști în tot ce înseamnă dietetică, nutriție, tehnologie alimentară, structuri în cadrul blocurilor alimentare din spitale, iar prima instituție care ne-a deschis brațele acestui proiect a fost Spitalul de Pediatrie Dr. Victor Gomoiu, în care am pășit cu proiectul pilot care s-a desfășurat timp de un an de zile. Am plecat la drum cu ideea a șase luni. Din mers, ne-am dat seama că e nevoie de mai mult, pentru a lăsa un proiect perfect asimilat de către instituție.
Un an de zile durează implementarea proiectului într-un spital de pediatrie, iar următorii doi ani suntem în urmărire de implementare și rămânem suport pentru instituția din care plecăm anul acesta. Încheiem acum al doilea an de proiect în Spitalul de Pediatrie din Pitești. Ce e de menționat este că fiecare personalizăm proiectul în funcție de nevoile spitalului. Pentru că, dacă în Spitalul Dr. Victor Gomoiu am plecat într-un bloc alimentar, într-un spital nou, pregătit cu circuite, în Spitalul de Pediatrie din Pitești, am plecat la drum cu proiect de renovare a blocului alimentar, în care ulterior am început să implementăm proiectul și să pășim spre meniu.", explică Victoria Olteanu, președinta Asociației " Din grijă pentru copii".
De fapt, adaugă chef Laura Eremia, sunt niște intervenții destul de complexe, "pentru că nu pornim doar de la Hai să schimbăm meniurile>, ci pornim de la Hai să schimbăm niște mentalități>. Eu am ajuns în acest proiect în primul rând pentru că am simțit nevoia pe propria-mi piele. Am peste 15 internări la activ cu fetița mea cea mică, Ema, și întâmplarea a făcut că noi eram pacienți în Spitalul Gomoiu. Și atunci Universul ne-a pus împreună și am zis că trebuie să facem ceva cu adevărat, iar în momentul în care intrăm în bucătăria spitalului, cred că nici personalul de acolo nu își imaginează ce urmează. Adică pare simplu să spui facem mâncare pentru copii, dar de fapt sunt niște proiecte atât de complexe, iar etapele sunt atât de dificil, să zic așa, de abordat, pentru că, uite, în Pitești am avut un challenge destul de mare, și anume că pe perioada renovării bucătăriei noi trebuia să dăm în continuare mâncare copiilor și atunci nu puteam închide complet. (...) Deci e un univers în sine, fiecare proiect.", spune Laura Eremia, care continuă:
"Eu vorbesc și din perspectiva părintelui internat cu copilul, având 15 internări la activ. De foarte multe ori, dacă mâncarea nu e ce ce trebuie, el se stresează foarte tare. Și cumva, prin acest proiect, ce încercăm noi să facem este să uităm cumva de pachețelul ăla de acasă, pentru că în spital chiar primești mâncarea de care copilul tău are nevoie. Și părinții primesc hrană la fel dacă optează pentru asta. Pentru că la părinți este opțional, poți să accepți hrana din spital sau nu, dar ea este foarte echilibrată nutrițional. Adică, dincolo de orice aspect legat de gust, este o mâncare care ajută copilul să se vindece. Am încercat ca ingredientele să fie cât mai calitativă și să fie tot timpul proaspete și atunci aprovizionarea se face în fiecare zi. Am adăugat legume proaspete, verdeață, surse de grăsimi sănătoase. De exemplu, am adăugat uleiul de măsline, ceea ce este o schimbare importantă. Unt 82% grăsime de calitate, doar lapte. Ne-am uitat pe toate etichetele și am încercat să alegem produse și materie primă care să aibă cât mai puține ingrediente și fără aditivi, chiar dacă ele au o perisabilitate mai mare. Însă atunci când vorbim despre copii e foarte important să știm exact ce le punem în farfurie", spune Laura Eremia, chef și nutriționist cu experiență, specializat în diete medicale și nutriție personalizată, președinta Asociației "Lumea Emei".
"Suntem acum în faza de implementare a unui semafor al alimentelor în spital, în care avem ZONA ROȘIE cu alimente interzise -și aici am încercat să includem tot ce înseamnă fast food, snack-uri, chipsuri, ZONA GALBENĂ, unde avem nevoie de acordul medicului pentru a fi adus alimentul respectiv și doar dacă nu se găsește și nu poate fi asigurat de bucătăria spitalului și ZONA VERDE, care permite anumite alimente.", explică Victoria Olteanu.
"Venim noi, două persoane din exteriorul spitalului, și le spunem oamenilor respectivi De> și ei ne spun Noi>. Și atunci primul lucru pe care trebuie să-l faci este să iei pe ei cumva în proiect cu tine on board. Și aici Victoria are un rol foarte important. Ea este aplanatorul profesionist de orice conflict poate să apară și, deși sunt tensiuni, deși au fost momente în care îți vine să te duci să zici ce mi-a trebuit mie să schimb lumea în jurul meu?, la finalul zilei, atunci când tragem linie, ne dăm seama că pas cu pas, aceste tensiuni sunt normale. E normal, pentru că noi intrăm acolo și le schimbăm stilul de lucru, le schimbăm până și valorile după care se raportează, pentru că acolo e un univers separat și fiecare face ce poate mai bine. Dar noi punem copilul în mijlocul poveștii și le spunem uite, e ca și cum am gătit pentru președinte. Copiii ăștia sunt președinți de țări, sunt VIP-urile noastre și gândiți-vă că gătiți pentru cea mai prețioasă chestie pe care o aveți pe planeta asta: copiii noștri. Și mai sunt și bolnavi. Și atunci parcă îi vezi că se uită altfel la munca lor și își dau seama cât de importanți sunt ei de fapt, în procesul de vindecare", spune Laura Eremia.
Pentru că ei chiar sunt foarte importanți, continuă Victoria Olteanu.
"Și acesta e un rol foarte important al proiectului, de a scoate în față oamenii Blocului Alimentar, noi tot timpul le spunem Din mâinile voastre pleacă o bucățică din vindecarea unui copil bolnav> și atunci, ce poți să-ți dorești mai mult decât să te alături medicului care tratează copilul și să știi că ai și tu un aport acolo prin cei ce pleacă din mâinile lui. Acum, bineînțeles, ca să aibă un bucătar cu ce să lucreze are nevoie de alimente, preferabil alimente de calitate, trebuie să fie setate niște circuite, trebuie niște fișe tehnologice, niște rețete ...sunt foarte multe de luat în calcul și aici venim noi cu suportul ăsta și investiția pe partea de resursă umană, pentru că dincolo de trainingurile pe care le facem, suntem suport timp de luni întregi în care însușim toți acești pași și-i învățăm până în momentul în care, deodată, îți dai seama că nu e atât de greu, că lucrurile chiar funcționează și că o rutină și o regulă și o ordine nu fac nimic altceva decât să te ajute. Bineînțeles, sunt și foarte multe lucruri de schimbat în structura blocurilor alimentare. Este motivul pentru care noi am făcut alianțe cu instituții. Am creat o alianță instituțională în jurul proiectului și încercăm împreună să aducem schimbarea, pentru că sunt necesare schimbări dincolo de plafon, unde tot timpul trebuie să jonglezi.", adaugă Victoria Olteanu.
Cum arată un meniu zilnic pentru un copil internat
Laura Eremia: "La mic dejun, primesc omletă la cuptor cu legume, cu castravete proaspăt și telemea Nu folosim ulei la omletă pentru că punem hârtie de copt în tăvi și atunci e mult mai sănătos, însă încercăm să reducem și cantitatea de sare. De exemplu, dacă la micul dejun avem telemea, nu o să mai fie mâncarea deloc sărată cu unt, gem și pâine prăjită și ceai. Asta înseamnă un mic dejun în momentul de față în Pitești, de exemplu, și în Gomoiu, similar. Apoi avem un fruct proaspăt care poate să fie banană sau măr sau portocală, în funcție de sezon și de disponibilitate. Noi ce încercăm să facem este să mergem cât mai mult pe fructe locale, adică românești, dar pentru anumite patologii nu avem ce să facem și trebuie să le păstrăm pe celelalte. Urmează un prânz care neapărat are ciorbiță, însă am ieșit din ciorbiță de pui și am mers și pe ciorba a la grec. Ciorbă de perișoare, ciorbiță de văcuță, ciorbă de găluști ca la bunica acasă, mult mai bune și mult mai diversificate. Iar la prânz avem de la cuscus, de exemplu, cu pui, a fost o noutate în ambele meniuri și foarte bine apreciat, facem paste cu vită cu sos tipRagu, le facem copiilor Basmati cu legume și cu pui la cuptor, chifteluțe cu dovlecel, de exemplu, și cu piure. La deserturi, avem plăcintă Dolongaci, pandișpan, budincă de paste."
Cu 22 de lei trebuie să hrănești un copil internat, cu 3 mese și 2 gustări. "Primesc un mic dejun complex, un fruct proasp[t, o mas[ de prânz cu ciorbiță și felul 2. Primesc și o gustare dulce, cu o canitatea redusă de zahăr, preparată, zilnic, în bucătăria spitalului, deci proaspătă și mai primesc și cina. Noi facem asta cu 22 de lei pe zi, ceea ce este o provocare în sine. Adică, atunci când am intrat eu în spital și am auzit 22 de lei, am zis Oh, my God, ce ne facem?>", mai spune Laura Eremia.