Inflația rămâne ridicată, creșterea salariilor a fost depășită de creșterea prețurilor, iar avansul economiei va fi timid. Acestea sunt caracteristicile anului 2025, un an complicat pentru economie și pentru salariați.
Avem trei indicatori macro: creșterea economică, inflația, câștigul salarial. Care sunt datele și care este legătura dintre ele? Mai întâi, să vedem evoluțiile. În luna septembrie a.c., rata inflației a rămas puțin sub 10%, adică 9,9%. Cei suspicioși s-ar putea întreba cum se face că inflația s-a calculat cu foarte puțin sub 10%, dar răspunsul ne poate duce spre tot felul de speculații.
Mai importante sunt cifrele pe care le vedem în structura creșterii prețurilor. Astfel, primul șoc este că în septembrie a.c., tariful energiei electrice a urcat cu 69% față de aceeași perioadă a anului trecut. Evident, cauza creșterii tarifului este renunțarea la plafonare începând cu luna august.
După liberalizarea pieței, au fost mulți consumatori care au spus că valoarea facturii lor a fost dublă față de luna iulie, atunci când se aplica plafonarea. Datele statistice confirmă că a fost o creștere foarte mare a tarifului și, în mod cert, tarifele energiei electrice au antrenat și o creștere de prețuri, mai mică sau mai mare, în foarte multe sectoare ale economiei. Efectul în lanț a funcționat.
Desigur, se pot face multe observații pe tema exploziei tarifului după perioada de plafonare. Ne putem întreba unde s-a greșit? La stabilirea plafoanelor sau la momentul liberalizării? Probabil că în ambele momente, dar acum nu mai contează. Ceea ce contează este că s-a creat senzația că energia poate fi foarte ieftină. De fapt, este o minciună, pentru că tarifele mici plătite de consumatori au fost suportate de companiile furnizoare care apoi au așteptat să își recupereze banii de la stat. În acest moment, statul are datorii de câteva miliarde de lei către furnizori. Deci, schema de plafonare a funcționat ca o mare păcăleală pe care a făcut-o statul companiilor furnizoare de energie electrică.
A doua observație legată de datele inflației este că plafonarea adaosului comercial la o serie de produse alimentare nu este vizibilă în statistici. Mălaiul, zahărul, cartofii, legumele și conservele de legume sunt mărfurile alimentare pentru care prețurile au stagnat sau au scăzut ușor față de septembrie 2024. Dar, unde este laptele, unde sunt fructele, unde este carnea, produse care au avut și ele adaosul plafonat? Prețul acestor alimente a crescut, în unele cazuri, chiar mai mult decât rata inflației.
Al doilea indicator este câștigul salarial mediu net. În august a.c., a fost de 5.387 de lei, cu 130 de lei mai puțin decât în iulie a.c. Câștigurile salariale au intrat într-o perioadă delicată. Sunt scăderi de la lună la lună, iar în raport de inflație, indicele câștigului salarial real, care măsoară diferența dintre creșterea veniturilor și creșterea prețurilor, a fost de 95%, în august 2025 față de august 2024. Cu alte cuvinte, inflația a crescut mai mult decât salariile. Această evoluție a fost vizibilă începând cu a doua parte a acestui an și vine ca urmare a înghețării salariilor în sectorul public și a prudenței angajatorilor din sectorul privat. Este un moment complicat pentru angajați, dar să nu uităm că până și în cele mai dificile crize, sanitară sau energetică, salariile au crescut mai mult decât inflația.
Al treilea indicator este creșterea economică. Anul acesta, prognozele sunt foarte diferite. Asociația Analiștilor Financiari vede o creștere cu 0,3%, dar nu exclude nici o scădere tot de 0,3%. Guvernul, prin Comisia de Prognoză se așteaptă la o creștere cu 0,6%, iar Fondul Monetar Internațional, în prognoza publicată ieri, estimează că România va ajunge anul acesta chiar la 1%. După cum se poate vedea, estimările diferă destul de mult, ceea ce întărește ideea că este un an complicat.
Să recapitulăm. Inflația a ajuns foarte puțin sub 10%, creșterea câștigurilor din salarii este de câteva luni mai mică decât creșterea inflației, iar avansul economiei va fi anul acesta în cel mai bun caz cu 1%. Aceste cifre, legate între ele, ne arată încă o dată, ceea ce știam deja și anume că a venit „nota de plată” pentru „petrecerile macroeconomice” din anii trecuți.