Ministerul Finanțelor lansează încă o emisiune de titluri de stat pentru populație. A devenit deja o obișnuință ca statul să se împrumute de la cetățeni. Dar, dobânzile atașate titlurilor de stat arată că guvernul nu crede în reducerea semnificativă a ratei inflației în acest an.

Astăzi, 13 ianuarie a.c., Ministerul Finanțelor lansează o nouă emisiune de titluri de stat pentru populație, din seria Tezaur. Începând cu anul 2020, împrumuturile statului destinate populației au devenit o adevărată obișnuință, Tezaur și Fidelis, cu unele deosebiri, mergând „mână în mână” în toți acești ani.
Sunt câteva controverse legate de emisiunile de titluri de stat pentru populație. Cea mai importantă observație a fost, la lansarea emisiunilor în urmă cu patru ani, că vor fi o concurență neloială pentru bănci. Erau toate motivele pentru a crede acest lucru.
În primul rând, pentru că titlurile de stat, mai exact, câștigurile obținute din dobânzi ca urmare a acestei investiții erau și sunt scutite în continuare de impozit, ceea ce nu se întâmplă în cazul sumelor câștigate din dobânzi bancare.
În al doilea rând, experții au avut temerea că o parte din banii populației aflați în depozite bancare se vor muta în titluri de stat. Cu siguranță, s-a întâmplat și acest fenomen, dar, în același timp, acum, după patru ani de emisiuni aproape continue de titluri de stat putem constata că „este loc pe piață pentru toată lumea”, în sensul că au crescut și economiile populației în bănci și titlurile de stat au suficientă căutare.
Sunt două explicații pe care le putem găsi și anume, pe de o parte, instrumentele financiare ale statului au adus în piață „bani noi”, probabil, economii păstrate „la saltea”, iar, pe de altă parte, împrumuturile statului au atras investitori care sunt interesați de un risc apropiat de zero. Adică, exact ce le oferă titlurile de stat.
În al treilea rând, concurența neloială a statului față de sistemul bancar s-a manifestat în dărnicia cu care Ministerul Finanțelor a oferit dobânzi mari celor interesați să cumpere titluri de stat. Cu toate aceste abordări diferite, titlurile de stat și depozitele bancare au intrat într-un fel de „conviețuire pașnică”.
De altfel, un oficial al Ministerului Finanțelor declara că din anul 2020 (cel al lansării împrumuturilor) până la jumătatea anului 2024, titlurile de stat au atras 42 miliarde de lei de la populație, o sumă modestă dacă ar fi să o comparăm cu valoarea depozitelor bancare sau cu împrumuturile statului de la sectorul bancar, dar semnificativă pentru interesul cumpărătorilor în ceea ce privește instrumentele financiare ale statului.
Tezaur și Fidelis sunt emisiuni de titluri de stat, în același timp, asemănătoare și diferite. Caracteristicile care le deosebesc sunt: Fidelis are emisiuni atât în lei, cât și în euro, Tezaur doar în lei; au o valoare nominală diferită, Tezaur – un leu, Fidelis – 100 de lei sau 100 de euro; în fine, titlurile Fidelis se pot tranzacționa la Bursa de Valori București, în timp ce bonurile Tezaur pot fi doar răscumpărate înainte de termenul scadent, în sensul că investitorul va primi suma inițială fără dobândă.
Titlurile Tezaur vândute începând de astăzi, 13 ianuarie a.c., au un specific în ceea ce privește randamentul oferit cumpărătorilor. În sensul că Ministerul Finanțelor a crescut nivelul dobânzilor față de sfârșitul anului trecut, respectiv, 7% la un an, 7,5% la trei ani și 7,8% pe an pentru titlurile Tezaur pe cinci ani.
Bineînțeles că dobânzile mai mari sunt mai atractive pentru cei care cumpără titlurile de stat, dar, „în oglindă”, interesul statului este să caute soluții pentru împrumuturi cât mai ieftine.
Totodată, dobânzile mari atașate titlurilor de stat pentru populație ne arată că guvernul nu crede în scăderea inflației în următoarea perioadă. Prognoza BNR este că la sfârșitul acestui an rata inflației va ajunge la 3,5%, dar dobânda-cheie se află la nivelul de 6,5% și sunt șanse mici să scadă prea repede. În concluzie, guvernul nu crede că rata inflației va scădea semnificativ, dacă emite titluri de stat cu o dobândă dublă față de ținta de inflație a băncii centrale.