Administrația locală, „călcâiul lui Ahile” al pachetului 2
Publicat în:
Întrebarea era: nu când, ci unde se va împotmoli programul guvernului de ajustare bugetară? Avem un răspuns și anume partidele politice care formează coaliția de guvernare nu se înțeleg pe tema administrației locale.

Pachetul 1 a fost în principiu asimilat. Dacă privim în urmă putem spune că pachetul 1 de ajustare bugetară este despre creșterea TVA, despre reducerea indemnizațiilor pentru mame, despre reducerea sporurilor în sectorul bugetar, despre măsurile din învățământ și evident despre impunerea plății contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS) pentru pensiile mai mari de 3.000 de lei. Este aproape sigur că pensionarii nu vor uita și nu vor ierta în viitor introducerea CASS și acesta este motivul pentru care premierul Bolojan insistă ca măsurile nepopulare care s-au luat și care se vor lua să fie susținute de o coaliție politică extinsă. În felul acesta, nota de plată care va fi achitată de partidele de la guvernare s-ar putea împărți la mai mulți.
Pachetul 2 este mult mai complicat decât primul, pentru că pune degetele pe multe dintre „rănile” deschise, în ultimele două decenii, ale sistemelor publice românești. Este foarte complicat să „ataci”, în același timp, domenii precum sistemul juridic, educația, sănătatea, companiile de stat, instituțiile publice de supraveghere și reglementare, administrația locală și mediul de afaceri. Fiecare dintre aceste sectoare publice sau private și-au construit propriile sinecuri, privilegii și rețele de complicități.
Pot fi date multe exemple, dar ne vom limita numai la două din domenii diferite. În educație, din punct de vedere economic este clar că stabilirea unor norme didactice cu ore cât mai puține în paralel cu extinderea sistemului de plată cu ora nu a însemnat nimic altceva decât o creștere mascată a salariilor. A fost o complicitate între politicieni și profesori pentru o creștere netransparentă a veniturilor salariale ale cadrelor didactice.
În ceea ce privește mediul de afaceri, pachetul 2 aduce o înăsprire a eșalonărilor la plata obligațiilor către stat. Este de înțeles că pandemia a creat un sistem simplificat de eșalonare a datoriilor companiilor. Economia era într-o situație cu totul specială, dar de atunci au trecut cinci ani și amânarea plăților a devenit un factor de viciere a concurenței. Unele companii își plătesc datoriile la zi, altele le amână pe o durată nedeterminată. De aceea, restricțiile pregătite în materie de eșalonare la plată pot părea în defavoarea mediului de business, dar, de fapt, vin în susținerea unui mediu concurențial corect. La fel stau lucrurile și în ceea ce privește abuzul de insolvență.
În fond, ce își propune așa-numitul pachet 2 de ajustare bugetară? În esență, schimbă vârsta de pensionare și metoda de calcul a pensiei magistraților raportată la venitul salarial. Pare simplu, dar a fost nevoie de ani de zile pentru ca un guvern să se încumete să taie „nodul gordian” al pensiilor speciale.
Modificările din sistemul de sănătate își propun să crească baza de asigurați care plătesc contribuție. La companiile de stat se va reduce numărul de administratori și de reprezentanți în adunarea generală a acționarilor, indemnizațiile lor vor fi mai mici, între anumite limite legate de media salarială, și se vor reașeza indicatorii de performanță. La ANCOM, ASF și ANRE vor scădea salariile și se va face și o reducere a personalului.
Desigur, acestea sunt abordările reformiste. Există, însă, o mulțime de observații, contestări sau proteste referitoare la măsurile incluse în pachetul 2. Un pachet din care, deocamdată, lipsesc deciziile privind administrația locală, care ar trebui să fie, de altfel, cele mai consistente în materie de reducere a cheltuielilor bugetare. Guvernul nu le poate evita, cel mult le poate „îndulci”. Vom vedea în următoarele săptămâni cât de „amară” va fi pastila pe care o vor „înghiți” primarii și angajații din administrația locală.