Nu ar trebui să trecem foarte repede peste datele pe care le-a prezentat ieri premierul Ilie Bolojan. Ele ne arată nu doar cum s-a ajuns la actuala situație din administrația locală, ci și felul în care politicienii din teritoriu au știut să profite de cedările în lanț ale politicienilor de la centru.
Primul lucru care atrage atenția este statistica stratificată de la nivel local. Adică, totalul posturilor din administrația locală este de 190.000. Aceste posturi sunt stabilite de guvern și defalcate în teritoriu, principalul criteriu fiind cel al numărului de locuitori. Așa după cum spune premierul Bolojan aici este singura zonă în care guvernul poate interveni pentru stabilirea numărului de posturi.
Al doilea nivel este cel al numărului de posturi aprobate prin organigramă. Este vorba despre transpunerea în practica birocratică a standardului stabilit de Executiv. Numărul posturilor cuprinse în organigramele unităților administrativ-teritoriale este de 164.000, mai mic cu 14% decât posturile aprobate. Ceea ce ne arată că există o anumită rezervă la nivel local în a transpune în organigrame toate posturile validate de către Executiv, respectiv de prefecturile din fiecare județ.
Un al treilea indicator este cel al posturilor ocupate efectiv, numărul acestora fiind de aproximativ 130.000. După cum se poate vedea între cele de pe hârtie și cele efectiv ocupate este o diferență de de 34.000 de posturi, adică 21% din cele care apar în organigramele administrațiilor locale.
De ce există diferența între posturile din organigramă și cele efectiv ocupate? Premierul Bolojan explică un lucru simplu: directorii și șefii din administrațiile locale sunt avantajați de acest sistem, pentru că în felul acesta, având subalterni chiar și pe hârtie, își pot păstra funcțiile. Așadar, interesul șefilor de serviciu sau al directorilor este să mențină un număr mare de posturi chiar și neocupate.
Adevărul este că acest lucru îl aflasem anul trecut, atunci când guvernul Ciolacu a inițiat un fel de reformă a instituțiilor publice prin care s-au tăiat o parte din posturile neocupate și o dată cu ele au dispărut și o serie de posturi de conducere. Iată că situația din instituțiile statului se repetă și în multe primării din țară.
Cele trei categorii de posturi din administrație, totale, aprobate în organigrame și ocupate efectiv, complică demersurile de reducere a cheltuielilor bugetare. În sensul că guvernul s-ar putea limita la reducerea a 26.000 de posturi care nici măcar nu au fost înființate plus 35.000 de posturi vacante. Cu alte cuvinte, dacă se desființau 60.000 de posturi guvernul s-ar fi putut lăuda că a făcut reformă. Ar fi sunat spectaculos pentru cei mai puțini familiarizați cu funcționarea administrației centrale sau locale (și cu siguranță sunt destul de numeroși), dar efectele asupra bugetului ar fi egale cu zero. În sensul că dacă doar se desființează un număr de posturi singurul câștig este acela că sunt eliminate, în același timp, câteva posturi de conducere din primării și totodată se „evaporă” rezerva de angajări din administrația locală.
Dar, acest tip de reduceri nu ar fi adus nicio scădere a cheltuielilor bugetare, pentru că posturile neocupate înseamnă zero plăți în materie de salarii. De aceea, pentru a se ajunge și la tăieri reale de cheltuieli de la buget este nevoie să se reducă posturi ocupate. Că va fi vorba de 10.000, de 13.000 sau de 15.000 de angajați care vor pleca rămâne de văzut cum se va înțelege coaliția de guvernare. Dar, într-adevăr, ca să existe un efect concret de ajustare bugetară va fi nevoie de concedierea unor angajați din administrația locală. Ieri, președintele țării și premierul au făcut chiar și un calcul: pentru 13.000 de persoane disponibilizate la un salariu mediu brut de aproximativ 9.000 de lei pe lună, economia la buget este de aproximativ 1,4 miliarde lei pe an.
Acestea sunt cifrele mari. Ceea ce contează, însă, cel mai mult este ca în următoarele două săptămâni coaliția politică să își clarifice ce și cât vrea de la mini-reforma administrației locale.