Așa cum ne-a obișnuit, coaliția politică de la guvernare are idei diferite pe subiectele cu caracter social. Astfel, PSD nu vrea să audă de renunțarea la plafonarea adaosului comercial pentru o serie de alimente considerate de bază pentru consumatori.
Măsura a fost introdusă în anul 2023 și s-a precizat chiar în expunerea de motive a ordonanței în mod explicit că are „cu caracter temporar”. Doar că în România multe dintre deciziile temporare devin permanente. Principial, plafonarea prețurilor sau adaosului încalcă regulile economiei de piață și poate aduce vicieri ale funcționării lanțurilor de producție, distribuție și vânzare. În plus, măsura plafonării este tot mai dificil de eliminat dacă se menține o perioadă lungă de timp. Cel mai bun exemplu în acest sens este chiar plafonarea tarifelor energiei electrice care ne arată cât de mult s-a denaturat funcționarea pieței.
Plafonarea adaosului comercial la o serie de produse agroalimentare nu a avut efecte asupra reducerii inflației. Cea mai bună dovadă în acest sens este să citim cifrele inflației din luna august a.c. Astfel, creșterea prețurilor produselor alimentare este la nivelul inflației generale. Să intrăm, însă, în amănunte. Pentru lapte (8,4%), pâine (9,4%), ouă (8,7%), ulei (11%), carne (6,8%), legume (4,3%) și fructe (41%) nu a existat în mod evident nicio influență care să vină din plafonare. Creșterile de prețuri la aceste produse, cu adaos plafonat, sunt mai mari sau în ton cu creșterea generală a inflației. Vârful greu de imaginat este în cazul fructelor proaspete. Și atunci, există o întrebare: la ce ar mai fi bună plafonarea adaosului comercial dacă în statistică și în piață prețurile au crescut mai mult chiar decât la unele produse nealimentare care nu au avut plafonare.
În același timp, datele statistice ne arată că, anul acesta, prețurile a patru produse alimentare au crescut nesemnificativ sau chiar au scăzut. Este vorba despre făină și mălai (creșteri cu puțin peste 1%) și zahăr și cartofi pentru care prețurile au scăzut, în termeni anuali, în august 2025. Dar, este greu de spus în mod real că evoluția prețurilor acestor patru produse s-a datorat plafonării. Mai degrabă vorbim despre condiții de piață cum ar fi: la cartofi, vânzările interne sunt dependente de importuri, prețul zahărului a scăzut la nivel mondial și european, iar pentru făină prețul a fost influențat de volumele venite din Ucraina și Republica Moldova.
De asemenea, unii producători au găsit o formă diferită de ambalare a produsului pentru a nu aplica plafonarea adaosului. De exemplu, o pungă de făină de 1 kilogram a fost transformată în unele cazuri într-o pungă de 1,1 kilograme.
Majoritatea covârșitoare a consumatorilor fie nu au fost interesați de produsele cu adaosul plafonat, fie nu au putut să le identifice în magazinele în care și-au făcut cumpărăturile. Nu a existat un mod de a semnala vizibil și eficient produsele pentru care se aplică plafonarea, dar este mai bine așa, pentru că nu vrem să dăm idei celor care susțin menținerea plafonării.
Aplicarea acestui sistem a adus un așa-numit efect al „saltelei cu apă” care a făcut ca impunerea adaosului comercial pentru o gamă de produse să ducă la o creștere suplimentară pentru alte produse, în special nealimentare.
În fine, nu există o analiză serioasă care să arate eventualul efect pozitiv al măsurii de plafonare. Nu se știe dacă prețurile acestor produse au fost mai mici decât ale celor din aceeași gamă și nu se știe câți consumatori cumpără în cunoștință de cauză produse cu adaosul comercial plafonat. De asemenea, nu există un studiu de impact asupra efectelor pe care plafonarea le-a adus pe întregul lanț producție-procesare-distribuție-retail.
În concluzie, renunțarea la plafonare este un semn de revenire la normalitate a economiei și a principiilor de piață. Protecția socială se poate face altfel, mai eficient, ajutând direct familiile aflate în dificultate financiară.