Deficit mare, apetit mic pentru reducerea cheltuielilor
Publicat în:
România și Comisia Europeană s-au înțeles asupra nivelului deficitului bugetar pe acest an. Cifra este mare, aproape de nivelul de anul trecut. Important este ca guvernul să respecte măcar acest angajament fiscal.
Comisia Europeană se dovedește a fi extrem de flexibilă cu România în ceea ce privește reducerea deficitului bugetar. Ieri, premierul Ilie Bolojan a anunțat că la începutul săptămânii, la Bruxelles, a căzut de comun acord cu oficialii europeni ca ținta deficitului bugetar din acest an să fie de 8,4% din PIB.
Este o concesie importantă pe care Comisia Europeană o face României, pentru că începând de anul trecut ținta deficitului bugetar a fost schimbată de nenumărate ori. De exemplu, în luna iulie a.c., la ședința Ecofin, s-a făcut prima relaxare a nivelului deficitului de la 7% din PIB (înscris în planul fiscal-bugetar național convenit cu Comisia Europeană) la 7,7% din PIB. De altfel, bugetul de stat pe anul acesta a fost adoptat, la începutul anului, cu un deficit de 7% din PIB.
Din iulie până în septembrie a.c, România a convins Comisia Europeană și Comisia Europeană s-a lăsat convinsă ca anul să se ăncheie cu un deficit de 8,4% din PIB.
Este adevărat că imensa problemă de anul acesta vine din 2024. Adică, anul trecut deficitul bugetar a ajuns la o cotă greu de imaginat, respectiv 8,65% (pe standardul cash) și 9,3% din PIB (pe varianta ESA).
Cu alte cuvinte, devierea imensă de anul trecut de la ținta asumată prin buget și convenită cu Comisia Europeană, a pus guvernul actual în situația de a nu putea la rândul lui să atingă cifra promisă pentru anul acesta. Pentru că una este cobori deficitul de la 7,9%, în 2024, la 7%, anul acesta, și alta este să reduci deficitul de la 8,65% la 7%.
Cu toate acestea, nu putem trece cu vederea că respectând înțelegerea cu Comisia Europeană, guvernul Bolojan va reduce foarte puțin nivelul deficitului: de la 8,65% la 8,4% din PIB. De fapt, în termeni nominali deficitul de anul acesta va fi mai mare decât cel de anul trecut, adică 159 miliarde de lei (conform declarației premierului) față de 152,7 miliarde de lei, anul trecut. După cum se poate vedea, performanța reducerii deficitului bugetar în 2025 este insignifiantă, dar există și scuza (pe lângă cea a deficitului imens din 2024) că pachetele de ajustare bugetară au fost legiferate în a doua jumătate a anului și deci se aplică pe termen redus.
Desigur, există măcar speranța că poate se va reduce deficitul cash, adică acel 9,3% de anul trecut, dar acest lucru îl vom vedea probabil abia la începutul anului viitor. Reducerea deficitului cash se face plătind datoriile statului rămase de anul trecut și, bineînțeles, evitarea întârzierii unor noi plăți.
S-ar putea reproșa că vorbim prea mult despre deficitul bugetar. Dar, nivelul deficitului convenit cu Comisia Europeană este esențial. Nu doar pentru că în felul acesta se reglează intensitatea măsurilor de reducere a deficitului, ci și pentru încrederea pe care România trebuie să o recâștige în fața finanțatorilor internaționali și a agențiilor de rating.
În rest, mai sunt de remarcat două lucruri. Primul, constatarea premierului că vor crește în continuare cheltuielile cu dobânzile. Nu este o noutate, se știa că împrumuturile făcute cu cinci, șapte sau 10 ani în urmă vor ajunge la scadență în această perioadă.
Al doilea este concentrarea investițiilor pe fondurile europene. Altfel, procentajul din PIB alocat investițiilor va fi, anul acesta, de 7,8%, ceea ce pare un avantaj, dar arată, în același timp, că prioritizarea investițiilor nu s-a făcut la nivelul așteptat. Dacă nu vor avea efecte de antrenare în economie și dacă nu vor contribui la creșterea economică, nu se va putea spune că investițiile din fonduri publice și-au atins obiectivele.
Important este să vedem dacă larghețea deficitului bugetar de anul acesta va mai fi un catalizator pentru reducerea cheltuielilor publice și deci pentru restructurarea administrației locale și centrale. Premierul susține că se va face o reducere cu două miliarde de lei a cheltuielilor din administrația locală. Este posibil, dar ceea ce vedem până acum nu ne încurajează să credem că va fi o reformă serioasă la nivelul administrației.