Economia reală

Unii lăcrimează după Granitul, alții așteaptă noile tehnologii

Publicat în:

O fostă întreprindere socialistă va fi demolată. În locul ei, probabil, se va dezvolta un proiect rezidențial sau un centru comercial. Problema nu este a fabricilor vechi care dispar, ci a celor noi care nu apar.

Fosta clădire administrativă a Granitul, transformată în decor pentru paintball.
Fosta clădire administrativă a Granitul, transformată în decor pentru paintball. © profit.ro
Publicitate

Încă o fostă fabrică din București de pe vremea comunistă va fi dezafectată. Așa după cum arată publicația profit.ro, fosta întreprindere Granitul din sectorul 2 al Capitalei a început demersurile pentru demolarea tuturor construcțiilor. De fapt, din articol înțelegem că fosta fabrică este acum o ruină, iar ce a mai rămas din fosta clădire administrativă, practic niște stâlpi de beton, este acum închiriat pentru o academie de paintball.

Desigur, putem face apel și la istorie spunând că Granitul a fost înființată în anul 1947 și că în anii 80, atunci când Capitala intrase în febra demolărilor de case și a construcțiilor socialiste, întreprinderea producătoare de beton trăia o perioadă înfloritoare. Dar, istoria, în cazul Granitul, chiar nu mai contează. Sau mai contează doar pentru nostalgicii epocii socialiste care continuă să creadă că economia națională a fost distrusă intenționat de forțe oculte și că întreprinderile comuniste erau adevărate „monumente” de performanțe și tehnologie.

De fapt, lucrurile nu stăteau deloc așa în economia românească. În special după anii 80, marile întreprinderi de stat aveau utilaje uzate fizic sau moral și multe dintre ele, mai ales, din ceea ce se numea industria grea sufereau de lipsă de eficiență. De fapt, întreprinderile socialiste au ajuns într-o situație economică dificilă, fie pentru că nu s-au adaptat noilor piețe libere, fie, în anumite cazuri, pentru că au căzut pradă unor interese demolatoare.

De mult timp, pe rețelele sociale circulă liste întregi cu foste platforme industriale socialiste care nu mai există sau s-au transformat în cartiere rezidențiale ori în mari mall-uri. Desigur, exemplele sunt numeroase și ele se pot vedea la tot pasul. Listele de pe internet sunt o manifestare a unei nostalgii comuniste vecină astăzi cu un naționalism economic exagerat și rupt de realitate. Desigur, sunt multe exemple de nume mari de întreprinderi din economia socialistă pe terenul cărora se află astăzi blocuri sau centre comerciale. Iar acest lucru este valabil nu doar în București, ci în multe alte orașe ale țării, în Cluj-Napoca, Iași, Craiova, Arad sau Brașov.

De fapt, problema adevărată nu este că vechile fabrici, adesea energofage și intens poluatoare, au fost demolate și în locul lor s-au construit zone urbane. Orașele sunt totuși ale locuitorilor și nu ale industriei. Marea problemă este că în locul fabricilor din mijlocul orașelor nu au venit alți investitori care să construiască alte capacități de producție la periferia localităților. Mai exact, au fost prea puțini investitori români sau străini care au dezvoltat fabrici noi. Deci, tema de dezbatere nu este de ce au fost demolate fabricile vechi comuniste, ci de ce noile fabrici construite sunt puține. De multe ori, se aude ideea că în România în locul fabricilor au apărut mall-urile. Este o realitate care poate fi analizată. De exemplu, este vizibil că în ceea ce privește contribuția în PIB industria a scăzut și comerțul a urcat, în comparație cu anul 1989. Este o evoluție firească, dar care a fost abrupt în defavoarea industriei.

La fel, magnetul cu care terenurile din orașele mari i-a atras pe dezvoltatorii imobiliari este cât se poate de vizibil. Calitatea construirii, nivelul de confort al locuințelor sunt teme separate de analiză.

Terenul din sectorul 2 al Bucureștiului al fostei fabrici Granitul va urma un traseu previzibil. Va fi demolat, apoi curățat de toate dărâmăturile și în câțiva ani vor fi blocuri de locuințe sau un centru comercial sau și una și alta. Va fi un proiect de regenerare urbană, așa cum se numește acum, dezvoltat fie de actualul proprietar indirect al Granitul, Ion Țiriac, fie de un alt investitor. Nostalgicii „epocii de aur” vor continua să lăcrimeze după Granitul și după multe alte foste întreprinderi de stat. Ceilalți vor continua să aștepte investiții industriale din secolul al XXI-lea.

Descărcaţi aplicaţia RFI pentru a urmări actualitatea internaţională

Vedeţi celelalte episoade