Franța se află, într-un fel, în situația României, adică trebuie să reducă deficitul bugetar. O analiză curentă a FMI arată ceea ce trebuie făcut. Este un studiu de caz care parțial se potrivește și pentru România.
În perioada 12-22 mai a.c., o delegație a Fondului Monetar Internațional (FMI) s-a aflat în Franța pentru consultări curente. Raportul redactat de reprezentanții FMI arată, pe de o parte, obiectivele asumate de Franța pentru consolidare fiscală și, pe de altă parte, stadiul îndeplinirii acestor angajamente.
Astfel, autoritățile franceze s-au obligat să reducă deficitul bugetar la sub 3% din PIB, treptat, până în anul 2029 prin aplicarea unor reforme structurale.
Raportul FMI arată că incertitudinile internaționale și naționale vor afecta ritmul creșterii economice care va scădea anul acesta la 0,6% și va ajunge anul viitor la 1%. Pe termen mediu, creșterea economică este de așteptat să crească până la 1,2%, pentru ca apoi să se stabilizeze aproape de potențialul de 1%. Cifrele sunt diferite, dar tendința este valabilă și pentru România.
Economia franceză continuă procesul de dezinflație, iar indicele armonizat al prețurilor de consum, un indicator folosit la nivel european, este prognozat să ajungă anul acesta la 1,2%. Dar, fragmentarea politică și tensiunile sociale ar putea întârzia consolidarea fiscală și eforturile de reformă ale administrației. Cererea crescută care vine din domeniul apărării plus pentru tehnologii digitale și de mediu ar putea să urce și ritmul de creștere economică.
Și Franța, ca și România, are un plan fiscal și structural pe termen mediu care prevede scăderea graduală a deficitului bugetar la 3% din PIB, până în anul 2029. Aici putem observa că Franța nu a uzat de dreptul său ca planul de redresare să se întindă pe șapte ani, ca România. Franța a mers pe varianta celor cinci ani. Primul pas ar trebui făcut anul acesta când deficitul bugetar este proiectat să scadă la 5,4% din PIB. Aceasta este dorința guvernului, doar că, la fel ca în România, este nevoie de un pachet de măsuri fiscale suplimentare, se spune în raportul FMI. În caz contrar, deficitul va fi anul acesta de 6% din PIB și va rămâne pe termen mediu la același nivel.
De altfel, creșterea datoriei franceze a fost mare, din cauza deficitelor bugetare înregistrate în anii 2023 și 2024. Raportul FMI recomandă Franței o scădere anul viitor a deficitului cu 1,1% din PIB, iar după aceea să aibă loc o ajustare anuală în medie cu 0,9%. Acest ritm de scădere ar permite Franței să iasă din procedura de deficit excesiv la sfârșitul anului 2029, adică exact termenul pe care și l-au propus autoritățile statului.
Dar, măsurile suplimentare din pachetul fiscal va presupune decizii dificile. Astfel, sistemul fiscal francez este caracterizat de o impozitare ridicată, ceea ce face foarte dificilă creșterea unor taxe sau impozite. De aceea, măsurile de consolidare fiscală așteptate sunt reducerea cheltuielilor bugetare și sociale ineficiente, precum și combaterea evaziunii fiscale.
Raportul FMI recomandă ca autoritățile să se concentreze pe eficientizarea cheltuielilor publice la toate nivelurile, în administrația centrală, în cea locală și la instituțiile publice care se ocupă de asigurări sociale. Există mai multe oportunități de raționalizare a cheltuielilor publice. După cum se poate vedea, spre deosebire de România, în Franța aproape că este exclusă varianta creșterii taxelor sau impozitelor și se caută soluții de reducere a cheltuielilor bugetare.
De exemplu, raportul FMI notează că se poate face o îmbunătățire a sistemului de beneficii sociale, respectiv o revizuire a duratei de plată a indemnizațiilor de șomaj sau o armonizare a schemelor de pensii. Desigur, limbajul raportului FMI este destul de tehnic. De fapt, este vorba despre o reducere a cheltuielilor bugetare și despre o reformă a pensiilor și a sistemului de protecție socială.
În multe privințe, Franța seamănă cu România. Iar dacă guvernul român va fi obligat să apeleze la FMI, analiza instituției internaționale va fi asemănătoare cu ceea ce citim astăzi în cazul Franței.