România continuă cu producția de energie electrică obținută din cărbuni. Motivul este clar: nu a putut să înlocuiască producătorii pe cărbuni cu alții care să folosească gazele naturale sau sursele regenerabile. Dar, cărbunii nu vor putea fi o soluție pe termen lung.
România a reușit să obțină o derogare de la Comisia Europeană și va menține în funcțiune pentru încă o perioadă termocentralele care folosesc cărbuni, respectiv lignit. Prin PNRR, România s-a angajat să retragă din exploatare, până la sfârșitul anului 2025, aproximativ 1.750 MW, respectiv Complexul Energetic Oltenia, Electrocentrale Craiova, CET Govora și UAT Iași.
Administrația de la București a tatonat încă de anul trecut Comisia Europeană pentru a amâna aplicarea deciziilor de închidere a unor unități de producție de energie electrică pe bază de cărbuni. Hotărârea a fost luată în urmă cu câteva zile o dată cu schimbarea unor jaloane din PNRR, astfel că România va mai putea să utilizeze centralele pe cărbuni până la sfârșitul anului 2029.
Argumentul important pe care l-a adus România în fața Comisiei Europene a fost acela că are în continuare nevoie de producție de energie electrică în bandă și că deocamdată sursa cea mai sigură este producția bazată pe cărbuni.
Adevărul este că s-a spus de multe ori că România este obligată să închidă o serie de capacități de producție bazate pe cărbuni. Este o abordare mai degrabă politică, pentru că, pe de o parte, România nu a fost obligată, ci și-a asumat deciziile în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), iar, pe de altă parte, se omite de fiecare dată să se spună că procesul de închidere trebuia să fie compensat de unul de construcție.
Mai exact, România a avut la dispoziție patru ani pentru a pregăti oprirea centralelor pe cărbuni. Planul era să se construiască o serie de capacități de producție de energie electrică pe bază de gaze naturale sau din surse regenerabile.
De exemplu, planul era să se construiască două centrale pe gaze la Ișalnița și Turceni. Numai că în ultimii ani nu s-a făcut aproape nimic. Turceni și Ișalnița sunt proiecte mult întârziate, centrala Romgaz de la Iernut este și ea blocată de constructor, iar colaborările pe care ar fi trebuit să le dezvolte Complexul Energetic Oltenia sunt în fază incipientă.
În aceste condiții, este evident că România nu are la această oră o alternativă viabilă la producția de energie pe bază de cărbuni. Nu s-a făcut nimic pentru a produce energie electrică în bandă nu din cărbuni, ci din gaze naturale.
Mai mult, România are la dispoziție bani europeni, cum ar fi, de exemplu, Fondul de Modernizare cu care poate dezvolta capacități de producție și de stocare. Doar că proiectele pe bani europeni sau cu fonduri naționale au avut aceeași soartă, adică sunt în stadii incipiente de realizare.
De exemplu, Complexul Energetic Oltenia are o serie de proiecte de dezvoltare. Este vorba despre construcția a patru parcuri fotovoltaice, cu puteri instalate diferite, în colaborare cu OMV Petrom. În proiect este și un al cincilea parc fotovoltaic ce ar trebui realizat în parteneriat cu o companie de specialitate din sectorul privat. La care se adaugă două blocuri energetice ce ar fi trebuit construite la Turceni și Ișalnița în colaborare cu Alro Slatina și compania Tinmar.
Este greu de spus în ce stadiu sunt aceste proiecte, dar cu siguranță sunt departe de a fi finalizate. Termenele de punere în funcțiune sunt anii 2026 sau 2027, însă, este clar că sunt mari întârzieri în dezvoltarea acestor capacități de producție.
Deocamdată, Comisia Europeană a fost convinsă de păstrarea în funcțiune a termocentralelor pe cărbuni, pentru că a înțeles nevoia României de a avea energie în bandă. Întrebarea este: dacă situația va fi la fel în 2029 se va mai obține o nouă derogare? România nu ar trebui să mizeze pe amânări, ci să construiască noi capacități de producție. Dacă se va întâmpla acest lucru, oprirea unor termocentrale pe cărbuni nu va mai părea un dezastru economic, ci o binecuvântare ecologică.