Pământurile rare nu sunt atât de rare pe cât de importante sunt pentru tehnologiile actuale
Publicat în:
Mineralele rare nu sunt chiar atât de rare, dar acest lucru nu le face mai puțin importante pentru economia acestui secol. Pământuri rare sunt pe toate continentele diferența fiind dată de viteza cu care sunt exploatate zăcămintele și de gradul de integrare al producției.
Didier Julienne este un expert francez în piețele de mărfuri și resurse naturale. Acesta administrează un blog și, în același timp, publică în mass-media franceză analize referitoare la resursele naturale de la nivel mondial.
Astfel, expertul francez susține că de fapt metalele rare nu sunt deloc atât de rare și că se pot găsi în multe locuri pe glob. Totuși, Didier Julienne arată în analizele sale că în ultimii ani a existat o adevărată goană după resurse naturale. Astfel, este de părere Julienne, Donald Trump a vorbit despre cumpărarea Groenlandei pentru a opri ascensiunea Chinei în zonă.
Fără îndoială, Groenlanda cu o suprafață de două milioane de kilometri pătrați are un potențial imens de resurse naturale. Julienne arată că până în acest moment 250 de societăți de explorare care au obținut 700 de licențe au investigat doar 20% din teritoriu. Restul de 80% rămâne deocamdată neexplorat. Dar, viabilitatea exploatărilor depinde de mai mulți factori precum conținutul zăcămintelor descoperite, evoluția prețului pe piețele internaționale, deschiderea populației locale față de temele de mediu și mai ales dezvoltarea logisticii, respectiv a infrastructurii de transport și de energie.
Un lucru este cert: China a avut o strategie pentru a obține accesul la resurse naturale de pe glob. fie ca operator direct, fie ca acționar. Astfel, atunci când Indonezia a interzis, în anul 2014, exporturile de produse minerale brute, China a construit o uzină de transformare a minereului în nichel utilizat la construcția bateriilor. SUA au ignorat această piață. În 2016, China a cumpărat în Republica Democrată Congo cea mai mare mină de cobalt din lume, bogată și în cupru. Din nou, America a trecut cu vederea achiziția. În anul 2018, o companie canadiană a vândut 24% din participația la cel mai mare producător chilian de litiu din lume către o companie chineză care astfel a devenit lider mondial în domeniu. De ce canadienii nu au vândut unei companii americane?, se întreabă Didier Julienne.
Să revenim la Groenlanda. În anul 1956, Danemarca a explorat în Groenlanda căutând uraniu și până în 1982 a încercat fără succes să deschidă o mină. În anul 2007, proiectul a fost convertit într-o mină de minereuri rare, sub exploatarea unei companii locale numită Greenland Minerals. Firma a fost susținută financiar chiar și de Uniunea Europeană, numai că în anul 2016 în acționariatul companiei a apărut o firmă chineză. În anul 2018, chinezii au încheiat un protocol prin care se angajau să cumpere întreaga producție de pământuri rare și chiar s-au asociat cu o altă companie chineză pentru a rafina mineralele, inclusiv uraniul. Doar că ofensiva chineză este blocată în anul 2021 de guvernul Groenlandei care promulgă o lege care practic interzice exploatările miniere, inclusiv cele de uraniu. Problema se tranșează, în continuare, în justiție.
Începând cu anul 2020, America devine tot mai prezentă pe piața pământurilor rare. În California, Texas, Colorado sau Alaska apar companii care exploatează materii prime, dar și uzine de rafinare sau companii metalurgice. SUA reușesc să construiască un lanț de producție care pleacă de la minereu și ajunge la un produs cu valoare adăugată mare care poate fi folosit în industriile moderne.
Deocamdată, China domină producția de minerale rare la nivel mondial deținând aproximativ 60% din total. Dar, SUA vin tare din urmă, iar resursele nu sunt atât de rare. Ele se găsesc în America, în Australia, în Canada, în Norvegia, în Suedia și, bineînțeles, în Danemarca. Vietnam, Brazilia sau Chile au resurse naturale, dar deocamdată nu s-au grăbit să investească în exploatarea zăcămintelor. Chiar și multe state europene, inclusiv România, ar putea avea pământuri rare, dar ele au fost puțin explorate până acum. În orice caz, conchide expertul francez, soluțiile pentru cererea de resurse naturale sunt explorarea, producția, substituția produselor deficitare și progresul tehnic. Restul sunt doar vorbe goale.