Un cazac, nu un rus a pus steagul victoriei pe clădirea Reichstagului din Berlin
Publicat în:
Presa din Kazakstan reamintește Rusiei că nu a învins singură Germania nazistă. 15 republici sovietice și-au trimis fii în război, milioane de oameni au murit, dar totul se învârte numai și numai în jurul Rusiei, scriu cazacii. De fapt, soldatul care a înfipt steagul victoriei pe clădirea Reichstagului din Berlin a fost un locotenent cazac de 21 de ani. Eroismul lui nu a fost recunoscut în URSS deoarece tatăl locotenentului era considerat pe timpul lui Stalin, dușman al poporului.
De ce nu-l cunosc germanii pe Koșkarbaev? Este o întrebare pe care și-o pune egemen.kz care îi aduce un omagiu lui Rakhimjan Koshkarbaev, primul soldat care a ridicat steagul sovietic pe clădirea Reichstagului din Berlin.
„Koșkarbaev a fost locotenent cazac care lupta în Armata Roșie. Pe 30 aprilie 1945, în mijlocul bătăliei și sub o ploaie de gloanțe, a fost primul care a ridicat steagul victoriei deasupra Reichstagului. Nu a fost o reprezentație pusă în scenă, ci un fapt istoric real. Pe atunci, Rakhymjan avea doar 21 de ani. Ca să arate că fascismul fusese învins și că războiul se terminase, și-a riscat viața,” scriu jurnaliștii care adaugă „că despre acest act eroic nu s-a vorbit aproape niciodată. În URSS, se prefera tăcerea, deoarece pe vremea lui Stalin, tatăl său fusese acuzat că este dușman al poporului. Nici în Germania acest nume nu este menționat, deoarece aici, memoria colectivă tinde să glorifice un singur eliberator: Rusia.”
„În fiecare an, odată cu apropierea zilei de 9 mai – Ziua Victoriei în Europa – o dezbatere reapare la Berlin: Este corect să comemorăm această victorie alături de ruși? Aceasta este o perspectivă extrem de reductivă. Germania nazistă a fost învinsă nu doar de Rusia, ci de întreaga Uniune Sovietică, o armată colosală formată din zeci de națiuni: kazahi, ucraineni, georgieni, uzbeci, belaruși și mulți alții. Milioane de oameni au participat la război, milioane au murit. Dar numele lor au fost uitate, șterse din memoria colectivă, pentru că nu se încadrează nici în narațiunea eroică naționalistă rusă, nici în mitul occidental. Victoria din 1945 nu a fost doar a Rusiei. Peste cincisprezece republici sovietice și-au trimis fiii și fiicele pe front.”
„Iar și iar, totul se învârte în jurul Rusiei. (...) Ca și cum Koșkarbaev nu ar fi ridicat niciodată steagul deasupra Reichstagului. Aceasta nu este pur și simplu orbire istorică. Este un eșec moral. Atribuind victoria în război exclusiv Rusiei, continuăm aceeași veche politică care, deja în 1945, îl uitase pe Koșkarbaev. Cum putem uita milioanele de soldați care au venit din Asia Centrală, Caucaz și Europa de Est? Nu trebuie să reducem o istorie cu multiple fațete la un singur mit etnonațional. O astfel de viziune nu este altceva decât rasism,” conchide publicația cazacă.
„Mor încet în fiecare zi” – cartea unui jurnalist suedez despre Nagorno Karabah
„Orașul este în ceață,
Sunt pe muntele meu,
În grădina mea neagră ”
Așa începe melodia „Nagorno-Karabach” lansată de o trupă germană în 2007. Datorită acestui cântec, jurnalistul suedez Rasmus Canbäck a auzit pentru prima dată despre Artsakh (Nagorno-Karabah,) aflăm din hetq.am care scrie despre cartea „Mor încet în fiecare zi,” publicată de jurnalist în 2023. Rasmus Canbäck a mers de curând în Armenia pentru a-și prezenta cartea.
Rasmus a studiat situația din Caucazul de Sud. În urma războiului din Nagorno-Karabah din 2020, a scris despre conflict, a investigat „diplomația caviarului” a Azerbaidjanului în Suedia și a publicat articole pe platformele media Blankspot, OCCRP, EU Observer și Insider.
Cartea „Mor încet în fiecare zi”, dedicată perioadei postbelice din Artsakh, a fost scrisă după o călătorie în zonă în 2021. Prima ediție a fost publicată în suedeză, iar a doua în engleză în 2024, are capitole despre atacul azer din 2023 și strămutarea forțată a armenilor din Nagorno-Karabah.
Filiala suedeză a Jurnaliști fără Frontiere i-a acordat Premiul pentru Libertatea Presei pentru publicațiile sale despre Caucazul de Sud și Artsakh.
Din cauza publicațiilor sale despre Artsakh, Rasmus este acuzat de azeri că face lobby pentru Armenia. Ambasada Azerbaidjanului din Suedia l-a contactat și i-a oferit o călătorie în Azerbaidjan pentru a asculta ambele puncte de vedere.
„Adevărul este că plănuiam să merg acolo, dar mi s-a cerut să semnez un document care recunoștea Artsakh ca parte a Azerbaidjanului. M-am simțit șantajat și am refuzat oferta. Exact despre asta am vorbit și înainte. Astăzi sunt pe lista neagră a Azerbaidjanului, nu pentru că am fost la Artsakh, ci pentru că am studiat metodele azere ale acestui conflict.”
Rasmus Canbäck a fost prezentat de presa azeră ca făcând parte dintr-un grupare criminală.
Summit UNESCO Turcia-Africa
bizimsivas.com.tr scrie despre Summitul UNESCO Turcia-Africa de la Sivas, oraș din centrul Turciei. 22 de țări au participat la evenimentul care „construiește punți de cooperare și moștenire culturală între Turcia și țările africane.”
Organizarea evenimentului a coincis în mod semnificativ cu Ziua Patrimoniului African.
„Acest summit care reunește tineri din Africa și Turcia, nu este doar o întâlnire; este, de asemenea, anunțul unei viziuni asupra viitorului construită pe conștientizarea unei moșteniri comune. Sunt convins că acest tip de cooperare sub auspiciile UNESCO va consolida înțelegerea interculturală și va contribui în mare măsură la pacea mondială,” a declarat prefectul regiunii, Yılmaz Șimşek.
Au participat la Revista Presei Europa Plus:
Dariga DANIYAR, Kazakhstan
Satenik SAMVELYAN, Armenia
Betul YIGIT, Turcia