În Europa Centrală și de Est, mărfurile importate sau în tranzit din Ucraina au ajuns sursa tuturor problemelor economice din sectorul agro-alimentar. De fapt, problema este legată de scăderea prețurilor produselor agricole pe piețele internaționale. Blocarea importurilor sau a tranzitului de produse din Ucraina înseamnă o lovitură dură economiei ucrainene atinsă deja de război.
Ieri, fermierii polonezi au blocat toate vămile care fac legătura cu Ucraina și au perturbat activitatea în porturi. Nu este pentru prima dată când se întâmplă acest lucru, dar, ieri, fermierii au deschis vagoanele de marfă și au lăsat grâul să cadă pe șinele de cale ferată. Gestul a fost simbolic, dar mesajul a fost evident. A arătat că situația a escaladat la un alt nivel: a început cu proteste, a continuat cu blocarea transporturilor cu marfă din Ucraina și a ajuns la descărcarea unei cantități de cereale din vagoanele de marfă.
Oare unde se va ajunge cu incriminarea economică a Ucrainei? Agricultorii români, polonezi, bulgari, unguri sau slovaci acuză că toate problemele lor economice sunt cauzate de importurile din Ucraina. Grâul și porumbul strică piața, pentru că se vând la prețuri de dumping, importul de zahăr a explodat, mierea contrafăcută vine din Ucraina, carnea de pui este în exces pe piața românească, făina și tărâțele vin la prețuri mici și, mai nou, intră prin Republica Moldova.
Ucraina este „țapul ispășitor” al tuturor nemulțumirilor economice pe care le au agricultorii din estul Europei. De fapt, problema este în altă parte. De exemplu, în ceea ce privește grâul, fermierii sunt nemulțumiți de scăderea prețului. Dar, nu Ucraina este de vină, ci scăderea a avut loc pe piețele de mărfuri internaționale.
Concret, în mai 2022, prețul grâului ajunsese, la vârf, la 362,50 de euro pe tonă. În acel moment, mulți fermieri au crezut că „vor da lovitura” și că prețul va rămâne o perioadă lungă la acel nivel. Doar că acea cotație de 362 de euro pe tonă a fost un vârf care a rezultat ca urmare a emoției indusă pe piață de război. De la acel nivel, cotația grâului a scăzut, cu excepția poate a momentului octombrie 2022 când valoarea unei tone a atins 336 de euro, dar, de atunci prețul s-a normalizat, adică a scăzut.
Astăzi, o tonă de grâu este cotată la 203 euro pe tonă, aproape la jumătate față de nivelul din mai 2022. Aceeași evoluție au avut-o și alte materii prime agricole, precum porumbul sau rapița.
Deci, problema prețului nu este legată direct de cerealele ucrainene, ci de piața internațională. Prețurile au scăzut pe plan global, nu doar în Europa Centrală și de Est. Nu se poate exclude situația în care unele cantități de cereale din Ucraina să se fi vândut la prețuri mai mici decât cele de pe piața europeană, dar cazurile au fost excepția și nu regula.
S-a vorbit prea puțin despre beneficiarii tranzitului de mărfuri care au venit din Ucraina. De exemplu, o companie privată din domeniul feroviar a transportat 1,5 milioane de tone de cereale și a făcut investiții de câteva milioane de euro pentru a putea crește viteza de încărcare a mărfurilor. De asemenea, companiile românești de transport rutier au avut comenzi numeroase pentru mărfurile din Ucraina.
Mai mult, unele state europene, precum Spania, Portugalia sau din Europa de Vest au fost interesate să cumpere cereale din Ucraina nu doar din motive economice, ci și pentru că au avut realmente nevoie de importuri. Companii din industria de morărit și panificație și ferme zootehnice au achiziționat marfă din Ucraina.
Atunci când sunt întrebați, fermierii români spun că vor să susțină Ucraina, dar, cu toate acestea, nu ratează nicio ocazie să protesteze împotriva mărfurilor din Ucraina.
Problema care se pune este: până unde se va ajunge cu blocarea mărfurilor ucrainene pentru a nu avea acces pe piețele europene? Una este să ceri reguli, precum importuri pe baza de licență sau o plafonare a cantităților importate la nivelul de dinainte de război, alta este să protestezi luni zile, să blochezi vămile și să ajungi la descărcarea mărfurilor din mijloacele de transport. Așa ceva nu se face. Mai ales că în acest moment pentru Ucraina, pentru agricultorii ucraineni, pentru companiile ucrainene este esențial să vândă pe piețele externe. În ultimă instanță, este o problemă de viață și de moarte.