Maurul care nu poate să moară (CursDeGuvernare)
Publicat în:
Admirabilul PSD. Din nou (SpotMedia) - Dacă România putea să funcţioneze cu 1,1 milioane de bugetari în 2015, azi de ce are nevoie de 1,3 milioane când avem o populaţie mai mică? Numărul românilor scade, numărul bugetarilor creşte. Vedeţi aici câţi bugetari, pe categorii de personal, erau în 2015 şi câţi sunt acum. De aici ar trebui să înceapă restructurarea (Ziarul Financiar)
Premierul Ilie Bolojan: Nivelul de salarizare din educație nu este cel pe care mi-l doresc. Dar asta poate România acum / De la finalul lui 2026, putem analiza serios nivelul de majorare a acestor salarii (Edupedu)
Prim-ministrul Ilie Bolojan a recunoscut că salariile profesorilor nu pot fi considerate „rezonabile” și a afirmat că nici el personal nu este mulțumit de nivelul lor actual, dar susține că România nu își permite mai mult în prezent. Oficialul a promis într-un interviu acordat TVR Info și difuzat luni seară, 8 septembrie, în prima zi de școală, că de la finalul anului 2026, când expiră plafonarea veniturilor în sectorul public, Guvernul va putea analiza „serios” o creștere a salariilor din educație.
Edupedu.ro rezumă declarațiile premierului.
Opinie: Marii absenți de la deschiderea anului școlar (DW)
Jurnalistul DW George Arun îi numește pe președintele Dan, prim-ministrul Bolojan și ministrul Educației Daniel David. Ei au fost marii absenți de la deschiderea anului școlar și explicații lor sunt ridicole.
Legea 141, „legea Bolojan“, care conține și măsurile de austeritate din sistemul de învățământ preuniversitar, e criticabilă, dar nu în totalitate.
Măsurile bugetar-fiscale aplicate sistemului de învățământ au fost concepute contabilicește într-un domeniu atât de complex și văduvit de reforme reale trei decenii și jumătate.
Pe de altă parte însă, mărirea cu două ore pe săptămână a normei didactice nu e o gaură-n cer. Nu e de neglijat nici faptul că în afara concediului de odihnă cadrele didactice de la toate ciclurile de învățământ au peste două luni în care se află în activitate. Adică ar trebui să meargă la școală și să facă ceva, măcar patru ore pe zi. Există măsurători ale orelor de activitate? Se duc zilnic profesorii și învățătorii la școală? Întrebări retorice, mai ales în ceea ce privește școlile din mediul rural.
Și mai e ceva care nu justifică protestele de amploare ale cadrelor didactice, oricum, nu în totalitate. Din cei peste 40.000 de candidați din învățământul preuniversitar înscriși inițial la examenul de titularizare din iulie pentru un post de educator, învățător sau profesor, doar 34.000 s-au prezentat la proba scrisă pentru a ocupa un loc de muncă în sistem pe perioadă nedeterminată. Restul candidaților pentru o carieră didactică asigurată de un contract de muncă până la pensie au preferat să rămână suplinitori sau au părăsit meseria de dascăl după votarea Legii 141/2025 privind măsurile fiscale de reducere a deficitului bugetar.
REPORTAJ Cazul de succes al școlii dintr-un județ sărac, unde profesorii au atras fonduri europene ca să-i motiveze pe copii să termine cel puțin opt clase. „Să vadă că lumea poate fi și altfel decât cea a părinților lor” (HotNews)
În comuna Curcani, Călărași, localitate cu 5.300 de locuitori, din care 462 de oameni își caută de muncă, de regulă pe salariul minim, profesorii sărbătoresc la începutul școlii efectul muncii lor: au atras singuri fonduri europene de 250.000 de euro pentru elevi, pentru ca aceștia să aibă o șansă în plus față de părinții lor.
Asta, în timp ce educația din România a pierdut deja 718 milioane de euro din PNRR, pentru că nu și-a implementat proiectele asumate inițial, după cum a anunțat Ministerul Educației, în august.
Citiți reportajul pe Snoop.ro și pe Hotnews.
Cristian Grosu / Maurul care nu poate să moară (CursDeGuvernare)
Ceea ce șochează în acest foarte amplu proces de redresare financiară a țării e singurătatea în care se află premierul Ilie Bolojan, într-o întreprindere în care toți reprezentanți partidelor care susțin guvernul ar fi trebuit să-și bage capul în poză. În poza reformei.
Dar, cu excepția unor miniștri de la USR, toată lumea, de la Nicușor Dan la minoritățile din Parlament, fuge de asocierea cu măsurile pe care premierul se încăpățânează să le ia, sub uriașa presiune a timpului pe care-l are la dispoziție pentru a evita nervozitatea agențiilor de rating și usturimea dobânzilor la care ne împrumutăm.
Da, era de așteptat o tensiune și o revoltă generală:
asta pentru că nimeni nu scapă neatins de măsurile nepopulare pe care le presupune orice schimbare.
Dar nu asta e neapărat problema – că lumea politică pro-guvernamentală fuge de asocierea cu Bolojan: ci faptul că premierul nici măcar nu e lăsat să ia măsurile nepopulare pe care le presupune o reformă. O REFORMĂ, adică.
Iar asta va avea consecințe.
Prima consecință e că Reforma s-ar putea rezuma – ca efecte – doar la creșterea fiscalității și micile gesturi de politețe față de echitatea socială.
Articolul de opinie al jurnalistului Cristian Grosu, integral, pe pagina CursDeGuvernare.
Admirabilul PSD. Din nou (SpotMedia)
Duminică, ziua celor patru moțiuni contra guvernului Bolojan, tonul critic nu a fost dat de opoziția AUR, în pofida vociferărilor lui George Simion și compania, ci de unul dintre partenerii de guvernare, PSD, al cărui președinte interimar i-a transmis șefului său de guvern că țara nu se conduce cu toporul.
Trei sunt însă mizele mari pentru Sorin Grindeanu, iar ierarhizarea este strictă:
Confirmarea la șefia PSD, la Congresul anunțat, dar neprogramat încă, lucru care nu e lipsit de importanță;
Menținerea la putere și preluarea frâielor guvernării după ce țara va avea un buget și austeritatea nepopulară va fi abandonată în narațiunea grelei moșteniri post-Bolojan;
Împingerea cât mai mult spre primăvară a alegerilor pentru Primăria București.
Oficial și la vedere, România e într-un proces de reformare și tentativă de desprindere de modul de organizare fesenistă a puterii și resurselor administrative; neoficial însă, România politică e într-un proces de restaurație pentru care sunt puse la bătaie grupuri și grupulețe - politice, sindicale, instituționale, facțiuni din serviciile de informații, scrie jurnalista Magda Grădinaru de la SpotMedia.
Dacă România putea să funcţioneze cu 1,1 milioane de bugetari în 2015, azi de ce are nevoie de 1,3 milioane când avem o populaţie mai mică? Numărul românilor scade, numărul bugetarilor creşte. Vedeţi aici câţi bugetari, pe categorii de personal, erau în 2015 şi câţi sunt acum. De aici ar trebui să înceapă restructurarea (Ziarul Financiar)
România are mai puţini locuitori decât acum zece ani, dar mai mulţi bugetari. În timp ce populaţia României s-a redus cu peste 700.000 de oameni în ultimii zece ani, statul a angajat încă 118.000 de bugetari. În 2015 statul funcţiona cu 1,18 milioane de angajaţi la stat, acum are nevoie de 1,3 milioane.
Creşterea numărului de angajaţi bugetari din perioada 2015 -2025 provine în primul rând din numărul mai mare de angajaţi în administraţiile locale. Astfel, pe poziţia „administraţie publică locală, din care autorităţi executive locale”, adică pur şi simplu funcţionarii din primării, prefecturi, consilii judeţene şi locale, nu angajaţi din şcoli sau din spitale, avem în iunie 2025 un număr de 281.520 angajaţi, în creştere cu aproape 48.000 de persoane faţă de decembrie 2015, arată datele de la Ministerul Finanţelor.
Aceasta înseamnă procentual o creştere medie a numărului de angajaţi din primării cu 20% în ultimii 10 ani.
Cheltuielile cu salariile bugetarilor au fost de 165 miliarde de lei în 2024, ceea ce la 1,306 milioane de bugetari înseamnă un salariu mediu brut în sistemul bugetar de 10.500 de lei, adică un salariu mediu net de 6.200 de lei (1.200 euro). Numai dacă s-ar reveni la schemele de personal din primării din 2025 s-ar face o economie de 6,2 miliarde de lei, scrie Ziarul Financiar.