Programul pentru investiții la nivel local a intrat în câmpul de luptă politic. Fiecare proiect va fi analizat și fiecare companie de stat va fi evaluată. Sunt, însă, soluții care înseamnă timp, iar timpul presează actualul guvern.
Programul Anghel Saligny a fost totdeauna un măr al discordiei. În urmă cu patru ani, USR pleca sau era obligat să plece de la guvernare tocmai pentru că dorea oprirea programului Anghel Saligny.
Programul Anghel Saligny s-a numit și altfel, dar nu contează titulatura. Este important doar ceea ce își propune acest program care are două obiective: unul dedicat cetățenilor și al doilea dedicat politicienilor de la nivel local. Anghel Saligny este prezentat ca o linie de finanțare importantă pentru comunitățile locale care au nevoie de rețele de utilități și de infrastructură. De fapt, alături de cetățeni beneficiază și liderii politici locali care administrează banii.
Există multe mituri legate de acest program. În sinteză, este vorba despre avantajele economice pe care le au politicienii locali sau despre companiile care lucrează în programul Anghel Saligny, apropiate de zona politică. Sorin Grindeanu a încercat ieri să convingă publicul că Anghel Saligny este organizat impecabil, comparabil cu cele derulate cu fonduri europene. Să fim serioși!
Din nou programul Anghel Saligny este în miezul unor dispute. Anunțurile premierului au fost foarte clare: bugetul aproape că a consumat fondurile alocate acestui program neînsemnând că banii au fost cheltuiți, ci doar că sumele au fost contractate; programul nu se va opri, ci se vor aplica criterii de continuare a finanțării în funcție de gradul de execuție a lucrărilor. Pare logic. Dar, a intervenit opoziția primarilor și a politicienilor de la PSD.
De fapt, nu s-a întâmplat decât un singur lucru și anume PSD a obținut ca investițiile să fie evaluate una câte una și nu în funcție de stadiul realizării. Evident că această abordare este diferită față de decizia inițială. În sensul că atunci când se ia proiect cu proiect sunt șanse mari ca, teoretic, să fie continuate mai multe investiții. Pentru că, nu-i așa?, fiecare proiect este important și primarii știu să fie convingători atunci când prezintă utilitatea investiției. Spunem că teoretic vor fi mai multe proiecte finanțate, pentru că indiferent ce se va decide la centru sau în teritoriu situația bugetului este aceeași. Adică, nu mai sunt bani. Bineînțeles, primarii ar putea să convingă guvernul să aloce la următoarea rectificare bugetară mai multe fonduri pentru Anghel Saligny, dar dacă va face acest lucru va pune în pericol programul de ajustare bugetară.
Discuțiile pe tema programului Anghel Saligny ne arată cât de arhaice au rămas modelele de finanțare în administrația locală. Adică, primarii se bazează într-o proporție ridicată pe banii bugetului național. Ar trebui să folosească fondurile europene. Ar trebui să găsească modalități de finanțare bancară sau prin instrumente financiare. Ar putea să apeleze la emisiuni de obligațiuni, desigur nu comunele, ci consiliile județene. Ar putea apela la parteneriatul public-privat. Sunt atât de multe metode de finanțare și atât de diverse, dar primarilor le plac banii de la buget. Deci, cineva, nu știm cine!, va lua fiecare investiție în parte de la nivel local și va decide dacă primește finanțare în continuare.
La fel cum se va lua și fiecare companie de stat în parte pentru a se evalua situația ei financiară și eventual modalitatea prin care se poate eficientiza. Putem înțelege această variantă, dar marea întrebare este cât timp va dura până când se vor lua deciziile importante la firmele de stat. Pentru că indemnizațiile conducătorilor se pot reduce, pentru că numărul membrilor în consiliile de administrație poate scădea, se pot introduce noi indicatori de performanță, dar creșterea eficienței companiilor de stat nu poate fi garantată. Și atunci, luând proiect cu proiect, întreprindere cu întreprindere este posibil ca marile reforme ale companiilor de stat și administrației locale să se „fâsâie”.